Am intrat, fireste, pe site si, cu mindrie nationala, mi-am dat click-ul pe Brancusi. Cu toate ca marele sculptor roman n-avea nevoie de click-ul meu, intrucit, la momentul respectiv, trona deja confortabil pe primul loc in top 500, cu 41.564 de voturi. Era urmat de modestul Pablo Picasso, care abia adunase 15.343 de voturi, deci suprematia romaneasca in acest relevant top e asigurata. Irelevant locul trei, care abia sarise peste 14.000 de voturi, ocupat fiind de si mai modestul Paul Cezanne.
Sigur ca nu discut aici despre valoarea lui Brancusi, despre ce loc ar merita cu adevarat intr-un asemenea top. Ba nici macar despre arta n-am de gind sa discut aici, caci arta nu e un subiect, nu-i asa? Ce ma fascineaza pe mine, de-a dreptul, este capacitatea romanilor de a stringe rindurile cind e in joc vanitatea nationala. Ma gindesc la nenumarate topuri realizate de-a lungul vremii de neinspirati europeni din diverse domenii, care isi inchipuie ca pot stabili, pe Internet, intiietatea vreunui mare creator, fie el de arta sau de spectacol. Mi-aduc aminte ca, in urma cu ceva timp, un site important european dedicat fotbalului incercase un top al celor mai mari fotbalisti ai secolului XX. La vremea cind am votat si eu, Gheorghe Hagi n-avea contracandidat. N-am urmarit desfasurarea votului pina la capat, dar rezultatul era previzibil.
Mai nou, oricit am vrea noi sa nu ne fie defel alterat orgoliul, proaspata stea de pe firmamentul muzicii capsunare romanesti, l-am numit pe altfel apreciabilul om Costel Busuioc, a obtinut intiietatea la un concurs spaniol de o nu neaparat mare relevanta internationala cu ajutorul decisiv al votului publicului. Fie ca vrem sa ne aducem aminte sau nu, publicul votant a fost format in mare parte din conationalii lui Busuioc, care au impinzit in ultimii ani Spania. N-am cum sa dovedesc asta? Sigur ca nu, dar pentru a-mi sustine oarecum ideea, va invit sa urmariti punctajele de la Eurovision. Si sa va minunati de ce concurentii romani primesc mereu punctajul maxim din partea Spaniei si, mai nou, a Italiei. Daca nu gasiti raspunsul, faceti un sondaj printre vecinii dumneavoastra de bloc si aflati citi dintre ei sint plecati la munci tocmai in cele doua tari susmentionate.
Aceste sondaje, fie ele pe Internet sau prin telefon, se adreseaza europenilor in general. E de asteptat ca emulatia aceea din jurul vanitatii nationale sa se produca in fiecare tara participanta. Iata insa ca, invariabil, cind ni se da aceasta sansa, Romania iese, prin reprezentantul ei intr-un sondaj sau altul, intotdeauna pe primul loc. Ba chiar la o distanta covirsitoare de voturi fata de urmatorul clasat. Ceea ce dovedeste ca sintem fie cei mai patrioti dintre europeni, fie cei mai complexati dintre ei.
As fi incercat o explicatie mergind in trecutul recent, acel trecut comunist care ne-a hranit mintea, in lipsa hranei noastre cea de toate zilele, cu tot felul de realizari glorioase ce ne plasau propagandistic pe primele locuri din lume. Dar cei care voteaza astazi, in special pe Internet, sint, in mare parte, copii ai tranzitiei, nascuti imediat inainte sau imediat dupa ’89. Prin urmare, ratiunea lor nu a putut fi cliseizata de propaganda comunista, iar nostalgia dupa perioada in care ni se spunea ca sintem „cei mai” n-ar trebui sa se manifeste. Si-atunci, explicatia trebuie cautata in alta parte. Sincer, nu stiu unde. Ceea ce stiu insa e faptul ca avem o propensiune nationala catre amagire. Iar daca am ajuns sa nu mai credem astazi in amagirile celor care ne conduc, ne-am refugiat rapid in autoamagire, ca forma de protectie.
Dincolo de toate insa, de orice observatii sau de orice incercari de explicatie, ramine concluzia ferma ca sintem, intr-adevar, pe primul loc in lume la ceva: anume la cantitatea de vanitate nationala produsa pe hectar. Asa ca, straduindu-ma sa fiu la rindu-mi un bun roman, nu pot incheia un asemenea articol decit astfel: Hai Brancusi! Hai Busuioc! Hai Adrian Mutu! Hai Steaua! Hai Dinamo! Hai Romania! In rest, va rog sa ma scuzati, dar nu mai am timp: tocmai am primit un mail de la un prieten care imi cere sa-l votez pe cel mai mare apicultor al tuturor timpurilor. Caut inca pe lista un nume care sa sune romaneste.