Despre coerenta launtrica nici nu mai trebuie sa vorbesc (ea este necesara inclusiv atunci cind invesminteaza incoerenta launtrica!).
Luciditatea auctoriala nu inseamna orgoliu si trufie ori superbie, ci constientizarea specificului propriu si asumarea acestuia ca spectacol artistic. Si increderea in propria structura creatoare. Cred ca este de-ajuns.
Ce este poezia autentica? Nu exista un notariat special de legalizare pentru poezia autentica si e foarte bine ca nu exista asa ceva. Poezia (valoarea ei) nu poate fi masurata cu rigla si cintarul. Nici la kilogram sau litru. De aceea, eu mizez pe altceva: pe acest killer instinct al poetului. Simt forta unui poet si a poeziei sale, atunci cind percep al sau killer instinct de creator, energia lui, taria lui, vibratiile sale. Poetul autentic este un pradator fata de sine insusi. Cind scriu poezie port cu mine si lumea intreaga (incochiliata), si cea mai ascunsa odaie a singelui meu. Poetul cu killer instinct trebuie sa fi avut macar cognitiv experienta mortii ori a nebuniei.
Apoi mai cred ca poetul trebuie sa fie o bestie. O dihanie. Taria lui sa fie o namila. Cu jumatatile de masura nu merge. Cu focurile de artificii si lucrusoarele fade nu merge. Cu singele subtiat nu merge. Cu singele apos e zadarnic. Cu slabanogeala automiloasa nu merge. Mai cred in incantatii si in ritmurile interioare demente. Cred in sonoritatea scelerata si doar foarte vag solemna, daca e dusa pina la capat in chip mintuitor. La urma urmei de moarte nu te vindeci decit prin moarte. Asijderea, de viata nu te vindeci decit prin viata (si, uneori, adevarat, tot prin moarte).