Eu nu ajung extraordinar de des pe-acasa, dar m-a impins naiba taman acum, in mijlocul acestui imens exercitiu de logistica si autoritate din partea Consiliului Local. Doi gardieni publici m-au oprit in fata unei baricade rutiere. Mi-au zis ca nu pot accede cu masina in urbe, din motive de securitate. L-am interpelat pe cel care parea mai inteligent. Mi-a raspuns, cu cuvintele lui, ca orasul se pregateste de samit…
Trai-t-ar familia matale, dar ce legatura are NATO cu noi? Cu ce ne afecteaza pe noi venirea la Bucuresti a maharilor astora? Dar militianul comunitar se arata destul de strain de cauza in ce priveste capitala si samitul cu chistoale si bombe atomice. Era, se vede treaba, instruit pentru un eveniment distinct. L-am luat usor, i-am zis ca face o treaba buna si ca populatia se simte mai in siguranta cu el pe strazi. Ca, dupa parerea mea, ar trebui sa ajunga inspector-sef in cel mai scurt timp. L-am facut sa se umfle in pene si sa-si dea drumul la papagal.
Am aflat astfel ca primarul orasului Cholet, insotit de secretara si de cinci consilieri, vin in vizita la noi. Probabil ca e sezonul reducerilor la Air France. Bine, sa vina, ca nu beau din banii mei. Dar, vezi matale, o asemenea delegatie, caimacul Choletului, nu poate fi primita decit cu procedurile standard ale unui samit, si ce exemplu mai bun decit asta a lui Nato?
Prin urmare s-au inchis circulatiei toate strazile, pentru a se asigura integritatea masinilor frantuzilor. Toate capacele de canal au fost sigilate, ca nu cumva vreun terorist sa iasa din canalizare, murdar de rahat, si sa arunce cu pietre in monsieur Charle.
Toti ciinii comunitari au primit cite 5 kile de mincare, ca sa li se tabaceasca burtile si sa nu mai poata merge vreo patru zile. Un ciine care nu merge nu musca. Mai ales ca s-ar putea sa afle Brigitte Bardot despre viata lor de huzur.
Una peste alta, nu am putut trece de baricada. M-am intors de unde am plecat, mindru ca orasul meu natal este capabil de o asemenea mobilizare. Nu am putut lua zacusca, dar nu e capat de lume. E samit, badie, tre sa facem sacrificii.