![](https://www.supliment.polirom.ro/images/numere/172/luna_amara.gif)
„Luna Amara e despre tot ceea ce ne doare”. Ce va mai doare acum?
Sint destule lucruri care dor in jur: coruptia care nu a scazut, nesimtirea intregii clase politice, ignoranta si incultura din viata de zi cu zi a romanului, emigrarea tinerilor si a elitelor culturale, soselele (incercati sa veniti cu masina de la Cluj la Iasi pe sus, prin Bistrita, Vatra Dornei, Suceava, sa vedeti ce fain e… ), superficialitatea si prostia posturilor tv, Gabriel Resources care inca n-a plecat din Rosia Montana. Si lista, din pacate, poate continua pe pagini intregi…
Cenzura v-a facut cunoscuti. Mai functioneaza ea acum?
Nu ne-am mai lovit de acest fenomen dupa 2004, e adevarat. Insa e la fel de adevarat ca romanii se autocenzureaza prin nepasare si ignoranta.
Vor urma campanii electorale. Daca veti primi oferte pentru concerte din partea partidelor, veti accepta?
N-am cintat si nu vom cinta niciodata pentru un partid politic, in campanie electorala. Am primit oferte si in 2004 si am refuzat. A existat atunci o tentativa de colaborare cu Uniunea pentru Reconstructia Romaniei, pentru ca erau oameni tineri cu altfel de idei si necompromisi politic. Insa n-au rezistat.
Traian Basescu a declarat ca unii ziaristi sint tonomate cu euro. Bagi banii si spun ce vrei. Trupele care cinta pentru diverse partide in campanii electorale pot fi considerate si ele un fel de tonomate?
In primul rind ca asemenea exprimari generaliza(n)te ale presedintelui ni se par deplasate. Nu stim cine sint acei „unii ziaristi”. Privitor la trupele care cinta pentru partide in campanii electorale, da, poate ca ele sint mai mult „tonomate” decit ziaristii in cauza. Nu am vazut niciodata vreun membru al unei asemenea trupe sa vina si sa argumenteze, politic, de ce cinta pentru un partid sau altul. E doar un business murdar din care lautarii scot bani si partidele scot voturi.
Ati cintat in strainatate. Cum v-ati ales piesele pentru concertele respective? Cit de mult conteaza muzica si cit de mult mesajul pieselor?
Am cintat mai mult in engleza cind am fost afara. Dat fiind ca pentru publicul de acolo eram o premiera, probabil ca mesajul pieselor n-a fost receptat suta la suta si ceea ce a contat mai mult a fost muzica. Din acest punct de vedere, noua ni s-a parut ca ne-au primit bine. Oricum, cel mai frumos a fost la Sziget, unde am cintat de doua ori, in 2005 si 2007.
Bobi de la Fara Zahar spunea ca va admira pentru ca la unul dintre concerte ati refuzat sa cintati Folclor, una dintre cele mai cunoscute piese ale voastre. S-a intimplat asta si la unul dintre concertele pe care le-ati sustinut la Iasi. De ce?
Am spus-o de mai multe ori: nu vrem sa fim trupa unei singure piese sau a unui singur tip de atitudine. Pentru noi, muzica vine din stari diferite, din iubire ca si din ura, din visare ca si dintr-un acut simt al realitatii. Publicul intelege, poate, un pic mai greu acest lucru. Uite, de exemplu, de curind, la Cluj si la Sibiu am cintat Folclor, pentru ca ne era dor de ea si pentru ca mesajul a ramas actual. Insa a existat o vreme in care pur si simplu ne-am incapatinat sa promovam alte piese si alte atitudini.
Aveti niste criterii dupa care alegeti concertele pe care le sustineti?
In principiu, cintam acolo unde sintem invitati si unde exista conditii decente de sonorizare. Se mai intimpla sa ni se promita una si la fata locului sa gasim altceva; intr-o asemenea situatie, incercam sa facem sa fie bine si sa ne sustinem recitalul in fata publicului. Insa a doua oara n-ai sa ne mai vezi pe acolo…
Ati refuzat vreodata sa sustineti un concert pentru ca nu ati fost multumiti de sonorizare?
Da, am refuzat o data sa cintam la Satu Mare, pentru ca sonorizarea pica, efectiv, din doua in doua minute. Practic, nu a fost vorba ca am refuzat noi, ci nu se putea cinta pe instalatia aceea. In alta ordine de idei, organizarea e una si sonorizarea e alta. Daca se intirzie concertul din diferite motive, daca accesul in club se face greu, mai trecem cu vederea. Insa daca sonorizarea e proasta, atunci este aproape imposibil, ca organizator, sa ne mai recistigi increderea.
Ati declarat intr-un interviu ca nu va preocupa statutul de „trupa de stadion”. Nu este acesta visul oricarei formatii, sa stringa mii de oameni la concerte?
Nu, la noi e destul de pe dos. Adica daca am umple stadioane, ar incepe sa ni se para suspect si sa consideram ca muzica noastra a ajuns la un stadiu facil si banal. Stim ca cel mai dificil este sa mentii echilibrul intre cantitate si calitate, insa noi cautam acest echilibru, acel punct in care sa existe suficient public la concerte fara ca tu, ca artist, sa fi fost nevoit sa il „pacalesti” cu niste cintece simpliste.
Sint casele de discuri din Romania interesate de muzica rock? Ce loc ocupa rockul in industria muzicala de la noi?
Pentru noi, rockul este un fenomen cultural de amploare, cu radacini adinci in nevoia societatii de a se revolta, in principal, dar si in nevoia de a se exprima artistic. Viziunea noastra – si a altora, nu prea multi, din Romania – nu este deloc impartasita de mediile industriei muzicale. In aceste medii, rockul e doar o metoda de a face bani; in aceste medii, cind vine vorba de rock, nu se merge decit „la sigur”, cu nume „consacrate”, care au inceput sa cinte cind ne-am nascut noi. In rockul romanesc, daca vrei sa te risti, te risti singur…
Cit de mult conteaza promovarea pentru voi?
Conteaza cit conteaza pentru orice trupa care se respecta. E important sa ai un site, sa apari cit de des se poate in ziare, la televizor etc. Insa este la fel de important – pentru noi, cel putin – sa nu alergi dupa publicitate, sa nu o cauti cu tot dinadinsul. Ne scirbeste disperarea cu care vedetele din Romania cauta orice prilej de a aparea la tv, asa cum ne scirbeste si usurinta cu care televiziunile isi deschid usile oricarui manelist care pretinde ca e urmasul lui Mozart.
Ati fi dispusi sa faceti compromisuri pentru ca muzica voastra sa ajunga la un public mai larg?
Daca n-am facut compromisuri in opt ani de zile, n-o sa ne apucam acum… Cine vrea sa ne asculte si sa ne inteleaga muzica, e binevenit, cine nu, sa fie sanatos. Nu am incercat niciodata sa „seducem” publicul in vreun fel.
Spuneati in prezentarea de pe site-ul vostru ca „animalutele imature, dar fertile, care fac din prostitutia muzicala o afacere cu multe zerouri sint oglindirea fidela a unei mentalitati care tolereaza prostul gust si promoveaza ridicolul”. S-a schimbat de atunci peisajul muzical autohton?
Nu prea. A, ba da, manelistii au propriul post tv acum… mare realizare! Nu, in mare mentalitatea a ramas aceeasi, prostul gust e tot pe locul intii la rating, prostitutia muzicala e in floare. Exista, totusi, un lucru bun: publicul care nu mai tolereaza astfel de lucruri e mai numeros. Asta se simte, in primul rind, in succesul unor festivaluri cu muzica buna si foarte buna, ca B’estival, Artmania sau Stufstock.
Noul album va fi unul acustic
Cintati de noua ani. Aveti vila cu piscina, masina si avion, bodyguard si fane isterice?
Unul dintre noi are vila si piscina, dar prin conjucturi ce tin de familie, nu de muzica. Exista si vreo doua masini, dar sint in legatura cu serviciul, nu cu trupa sau cu banii pe care ii face trupa. Bodyguard nu o sa ne dorim niciodata si nici nu credem ca va fi cazul. Avion… ar fi frumos, dar e mult pina acolo. Fane isterice? Da, am intilnit citeva si ne-am facut nevazuti repede…
De ceva timp va manageriati singuri. Nu va ginditi sa colaborati cu cineva?
Nu, e foarte bine asa. Noi stim cel mai bine ce vrem si ne cunoastem interesul suta la suta. E putin mai mult de lucru, dar merita.
Sa vorbim si despre ceea ce urmeaza. Stiu ca pregatiti un album nou. Cind va avea loc lansarea si cit de diferit este fata de ceea ce ati facut pina acum?
Cel de-al treilea album de studio LUNA AMARA va fi un album acustic, sau semi-acustic, mai degraba. Am optat pentru aceasta idee deoarece cintam si asa de ceva vreme (de prin 2004…) si acest stil, „soft”, si-a cistigat propriul public. Public pe care dorim sa il rasplatim cu acest material. Va fi un album mai scurt, in jur de 11 piese, iar lansarea va fi undeva in octombrie-noiembrie.
5 x LUNA AMARA
MIHNEA – trompeta, voce, chitara
Descriere scurta a vietii personale… la naiba, e aproape imposibil de facut asa ceva! Mi se pare ca fiinta mea e o camera prea plina din care, periodic, elimin cite un obiect doar pentru a-l inlocui, in cele din urma, cu altul. Un artist, in sinea lui, daca e sincer, va incerca mereu sa isi simplifice existenta. Si, tot daca e sincer, va realiza ca nu se poate. Pina la urma, vietile complicate au culoare, si nici un artist adevarat nu ar trebui sa se lipseasca de culori. Sau de sunete, multe, aglomerate, agitate. Muzica rock se cinta cu inima si se impune cu mintea. Am ajuns in vreun punct precis? Nici vorba, drumul e in continuare deschis, ceilalti 4 sint tot alaturi… (ne)sfirsit.
SORIN – bass
Imbucatura de viata prea mare pentru a fi inghitita de unii („de ce sinteti asa de tristi?”), distractia de vineri seara („folclor/folclor/folclor”), vocea unei generatii (pfffffff), zeci de mii de kilometri, doua albume („parca imi place mai mult asfalt”), mainstream („ba nu, underground”), ce vreti voi („… .”), buna seara, sintem Luna Amara din Cluj.
Daca trupa asta ar fi o fiinta, ar avea o fata frumoasa si strimba, cu un ochi mereu plecat in pamint, iar celalalt tintind spre capatul cerului, dind palme cu mina stinga si alintind cu mina dreapta. Come, join us…
NICK – voce, chitara
cimp alb si neted cloroform
iz calm de dulce si dospit nesomn
frunze in ceafa vestede in salba
cafeaua ta neagra pe noaptea mea alba.
surd card ageamiu si crud
suride in glande sughituri de grund
pastaie cu boabe de fiere
ma scuipa lingura din borcanul cu miere.
logodnica plinsa in fiece pumn
colind valuri arse publicate postum
multumit imbrincesc o plecaciune
sintem sobri.
sintem calmi.
toate’s bune.
RAZVAN – tobe
Nu cred ca am stiut vreodata sa vorbesc despre mine asa cum o pot face altii. Nu ca ar fi putin de spus, insa de fiecare data mi-ar veni sa spun altceva. Am preocupari fixe (fixiste uneori), chiar daca asta ar putea insemna monotonie pentru un altul. Manifest anumite tendinte de mizantropie, desi, in acelasi timp, sint gata oricind sa imi impart timpul cu persoanele dragi. Iubesc sunetul analog al muzicii, de aceea colectionez viniluri de mult timp. Sint exigent cind vine vorba de muzica si de ce trebuie sa exprime ea; insist sa citesc versurile pieselor noastre inca din sala de repetitie tocmai din aceasta cauza. Sint fericit ca acum fac ceea ce am vrut sa fac de la 10 ani si, mai ales, ca am gasit oamenii cu care sa fac asta, respectiv sa cint.
VALI – chitara
Cred ca mi-am dezvoltat o mare abilitate de a surprinde momente in toate seriile de detalii. Nu mai stiu exact despre ce e vorba, trist, dar asta e definitoriu in ultima vreme. Cred ca m-am asezat pe parchet si presaram pe jos un pumn de frunze uscate si aveam si niste fructe… cred ca le-am pierdut. Mi-am amintit! Vroiam sa fac o poza, ba nu, vroiam sa ascult o piesa. Mi-e somn, cred ca nu mai fac nimic, de fapt, o sa fac miine totul. Ce muzica mai ascult? Cred ca ascultam darkwave si industrial ultima data. Am vazut si niste filme, am citit niste carti, cred ca le-am cumparat de pe strada, asta e tot ce imi aduc aminte, ma duc sa ma culc, sint obosit, miine dimineata ma voi trezi la fel. Ce trist, nu pot sa dorm, voi mai reusiti sa dormiti? Ma duc sa mai fumez o tigara, mi-ar placea sa fiu acum pe un drum care merge spre un loc unde nu am mai fost, intr-o masina cu cineva necunoscut. E mai linistitor asa, nu ai responsabilitati, nici nu mai stiu unde apartin, de fapt…