Indiferent de computerul la care sunt, de cât de performant e procesorul, de cât de frecvent se fac update-urile, indiferent de cât de bine alese sunt setările pentru cache sau cookies – atunci când sunt în contul meu de gmail, în colțul din stânga jos apare mereu, scris mic, foarte discret mesajul Something’s not right.
Cam așa funcționează și mintea mea. Sunt la munte, se vede până departe, pădurile miros ca din cutie, păsările plutesc prin mijloace ilicite, cerul e, ca să folosesc o formulare laconică, albastru, stâncile absorb lumina și căldura cu o lăcomie care o depășește cu mult pe cea a panourilor solare, undeva se adapă o căprioară, dar eu nu mă las păcălit de frumusețe. Something’s not right. Sunt la o petrecere, toată lumea e prietenoasă, se beau băuturi fine, se fac răutăți fine, omul care dă întotdeauna muzica prea tare sau care deschide televizorul e reținut altundeva, muzica e foarte OK, cineva îmi spune că va citi cartea mea (cât de mult aș vrea să pot întreba, cu megalomanie: care dintre ele?), eu sunt încântat – dar în colțul din stânga jos am un mesaj, Something’s not right.
Nu e nimic rău, din contră, din contră, să înveți de la un animal de companie, chiar când acesta este laptopul tău. Am observat cu mult interes de pildă felul în care, în nenumărate aplicații, sunt invitat să bifez o anumită căsuță pentru a nu mai fi nevoie, în viitor, să mi se amintească din nou ceva, sau să aleg din nou altceva, sau să introduc iar. Bifez de mii și mii de ori aceeași opțiune: don’t show this message again. Aplicațiile respective îmi recomandă de fiecare dată să fac această înțeleaptă alegere, bucurându-mă dinainte de cât timp voi economisi în viitor. În felul acesta am învățat și eu, când scriu cuiva să-l rog ceva legat de cartea mea, să-l asigur că e pentru ultima dată, și că dacă bifează și chestia asta, eu la cap n-o să-l mai bat! Cât timp va câștiga! Îi simt bucuria, iar data următoare când îi scriu sau îl sun direct, pentru că a trebuit să fac rost de numărul lui de telefon ca să îl ajut să răspundă, am grijă să îi amintesc cât de curând va scăpa de mine. În felul acesta, leg cu abilitate persoana mea de emoții pozitive în mintea lui.
Ieri am primit un mesaj (nu suntem făcuți să trăim singuri, fără comunicare ceva în inima noastră se frânge) de la un software recent instalat. N-am mai văzut până acum acest tip de mesaj și m-a frapat potențialul lui educativ. Lucram, conform contractului, fără nici un spor. Scriam un rând și ștergeam două, ceea ce, dacă aplicăm riguros legea matematicii, înseamnă cam o pagină la patru ore și jumătate. Mă rugase cineva să scriu, pentru ultima oară, un text – dar repede, până când subiectul nu-și pierde actualitatea. Astea sunt cerințele presei, nu e nici o supărare. Scriam deci despre mitul lui Er la al-Kindi și tocmai când găsisem în sfârșit o formulare ambiguă de toată frumusețea, un enorm mesaj pe un fond stacojiu îmi apare pe jumătatea din dreapta a ecranului. Suna așa: „De-acum puteți lucra fără ÎNTRERUPERI! Software-ul nostru vă protejează! Vă puteți concentra LINIȘTIT!“. Asta m-a făcut să răsuflu ușurat și am început să mă uit la o retrospectivă a celor mai frumoase goluri din anul 2003, din care pe unele începusem să le uit.