In schimb, deocamdata, dar foarte probabil inca cinci ani foarte lungi, domnia sa beneficiaza de un loc caldut in prime-time-ul tuturor televiziunilor romanesti, care-i discuta la singe toate visele de peste noapte pe care le pune in practica in calitatea sa de presedinte.
Marti, 25 martie, Traian Basescu s-a trezit cu chef de a decora o serie de foste glorii sportive. Nici o problema pina aici. Insa, din pricina faptului ca atunci cind e vorba de cheful presedintelui nici musca nu mai zboara-n Cotroceni, printre cei care au stat la rind pentru decoratii s-a aflat si un arbitru de fotbal. Nu unul oarecare. Ci un arbitru-actor, anume Alexandru Deaconu. Ce a facut acest Alexandru Deaconu, arbitru de fotbal mediocru, care a iesit in evidenta pina acum doar prin relatiile de cumetrie pe care le are in fruntea FRF? A oprit in mod aproape scandalos meciul de fotbal Rapid-Steaua, pe motiv ca a primit o bricheta in cap. Am scris in mod aproape scandalos, iar multi vor sari, spunind ca, prin asemenea afirmatie, sustin violenta in fotbal. Nici vorba. Scandalos nu e faptul ca l-a oprit, ci ca s-a straduit sa faca un circ penibil, ciucindu-se la pamint de la o lovitura primita cu citeva secunde si cu citiva metri buni inainte, aratind in mod evident, ca un actor prost de telenovela, ca nu bricheta l-a lovit cu forta, ci o idee: anume aceea ca, facind putin circ, are sansa de a ajuta in mod jalnic o echipa sa ajunga la milioanele din Liga Campionilor. Repet, modul in care a facut-o e scandalos. Dar nu mai vreau sa continui aici o discutie care a obosit deja mass media vreme de peste o saptamina.
Revin deci la decorarea acestui arbitru-actor de telenovela. Cind i-a prins la piept Ordinul Meritul Sportiv Clasa a III-a, Traian Basescu n-a actionat impotriva violentei pe stadioane. E greu de crezut ca spectatorii care, o data pe saptamina, se transforma in brute irationale vor suferi crize de constiinta cind vor vedea ca intreruperea unui meci se lasa cu decoratii. E greu de crezut deci ca nu vor mai zbura brichete spre capete decorate sau nedecorate, ca galeriile adverse se vor imbratisa in timpul meciurilor in urma semnalului dat de jucatorul-actor din fruntea tarii, ca violenta verbala, conditie premergatoare si decisiva pentru violentele de orice alt tip, vor fi stopate de un presedinte care, altfel, e un maestru al cuvintelor de mahala rostite pe scena publica. Nu, Traian Basescu a avut chef sa actioneze ca suporter al echipei Steaua, asa cum s-a declarat de nenumarate ori, si a actionat. Basca judecata cu miros electoral, care smulge niste voturi de la Gigi si le duce catre Traian: Steaua are cei mai multi suporteri, care, fara doar si poate, vor fi recunoscatori presedintelui pentru stradania de a le viri in traista trei puncte nemeritate.
Caci, in fapt, asta a realizat Traian Basescu: miercuri, 26 martie, ar fi trebuit sa se decida de catre o comisie a FRF faptul ca Rapid pierde la masa verde meciul, dar, mai grav, ca Steaua il cistiga cu 3-0. Or, prin aceasta decizie, s-ar fi subliniat mai intii faptul ca Rapid e vinovat pentru organizarea deficitara, ceea ce e corect. Dar ar mai fi stipulat si altceva decizia: ca Steaua are meritul de a fi fost pe teren cind arbitrul a primit o bricheta in cap, ca Steaua trebuie deci sa cistige cind suporterii din tribuna sint violenti, chiar daca pe teren a pierdut. Mesaj antiviolenta, intr-adevar. Daca insusi presedintele a considerat ca arbitrul a facut bine intrerupind meciul, ba chiar un bine aproape eroic, atunci de ce Comisia s-ar mai obosi sa analizeze toate implicatiile? Traian Basescu, alegind ziua de marti pentru a-l decora pe Deaconu, s-a implicat practic intr-un mod nerusinat intr-o judecata ce tinea de competenta (sau de incompetenta) instantelor fotbalistice, dovedindu-se doar un suporter interesat, nicidecum un presedinte care vrea sa stopeze violenta pe stadioane.
Dar asta nu mai mira. Traian Basescu se comporta deja de foarte multa vreme ca si cum ar conduce un vas, nu o tara. Si, in functie de interesele capitanului, unii dintre mateloti sint pusi sa spele puntea, altii sint decorati. Dupa cum ii tuna domniei sale. Daca mai adaugam si faptul ca, din cind in cind, i se nazare ca ar fi atacat de pirati, in speta presa si celelalte partide, vedem in presedintele nostru un capitan blocat in visul sau de marinar. Astept vremea cind, obosit dupa calatoriile sale pe mari si pe tari, va poposi in garsoniera OTV pentru a-si recita memoriile.