Pentru ca in toate intimplarile l-am avut alaturi pe Robert, Robert Serban, acest agent 007 al poeziei, n-aveam cum sa nu scriem despre aceleasi lucruri.
Numai ca Robertila, oltean aprig, a fost mai iute de mina ca mine si a apucat sa publice deja doua chestii ca lumea despre ce-am trait noi in Portocalia. Un poem in „Noua literatura” si un reportaj in „Orizont”. Pentru ce-am vazut/auzit in fata cafenelei Brasileira ne-am impartit tortul frateste si am fabulat putin, fiecare pe felia lui. In schimb, cind a fost vorba sa trecem pe hirtie ultima seara, n-am mai impartit nimic si am semi-delirat despre una si aceeasi intimplare pe doua voci. Robert, ai legatura (si o parte din drepturile de autor pentru un fragment din A patra vedere portugheza):
„[…] in patru zile
am tras 327 de fotografii
am mers vreo 40 de kilometri pe jos si vreo citeva sute cu masina
am fost la Sintra la Cascais la Batalha la mama naibii
prin castele biserici magazine restaurante pe malul oceanului si in virful dealului
m-am mirat cu glas tare
asa cum face fiica-mea cind da cu ochii de tot felul de chestii
ouuuuaa ooouuuuuuuuaaa
am povestit cu adriana babeti cite-n luna si-n stele
s-a mirat si ea
ooouuuuuuuaaaa
ne-am dat cu tramvaiul 28
ne-am cumparat reebok negri si ciocolata pentru amicii din tara
am baut cafele
in ultima seara
la o circiuma
patru solisti si doi chitaristi
au cintat doar pentru noi
din lipsa de musterii si crezindu-ne amanti
peste si fado
doua doamne trecute
dar vivante
un fante cu ghiuluri si mustacioara
un mascul cu gitul gros si cu voce de privighetoare
apoi patroana apoi tipii cu chitarile
toti s-au pus pe cintat ca sa ne gaureasca inimile
si sa scoata sufletul din noi […]”.
Daca vreti sa aflati cum a fost cu adevarat in seara cu pricina si cum realitatea a batut la puncte imaginatia de poet a lui Robert, urmariti-ma si saptamina ce vine. O sa ramineti cu gura cascata.