Acum aproape cinci decenii, în 1975, rechinul din Fălci ținea locul de COVID-19, golind plajele americane de publicul terifiat de posibilitatea întâlnirii cu un monstru marin. Era un efect indirect al succesului filmului unui tânăr și puțin cunoscut regizor, Steven Spielberg, bazat pe bestsellerul omonim al lui Peter Benchley.
Dar înfruntarea dintre o comunitate estivală de pe coastă și un rechin gigantic nu avea să fie doar un succes pasager. Dincolo de faptul deloc neglijabil că avea să ajute carierei unuia dintre cei mai importați regizori din ultima jumătate de secol, Fălci avea să schimbe profund și definitiv industria cinematografică, inventând involuntar blockbusterul estival. Un fapt înscris și în Cartea Recordurilor.
Cu un buget de producție de numai 9 milioane de dolari, Fălci avea să se dovedească un succes monstruos, mult peste așteptări: 470 de milioane de dolari încasări numai în 1975. O sumă care, ajustată la inflație, ar însemna acum în jur de 2 miliarde de dolari, ocupând astăzi cam locul al șaptelea pe lista filmelor cu cele mai mari încasări. Nu era deloc rău pentru un film care, din cauza dificultăților tehnice și a depășirilor de buget, era cât pe ce să nu se mai facă.
Succesul de vară al lui Fălci venea în siajul celui al Nașului, cu trei ani înainte. Atunci studiourile Paramount optaseră pentru un alt mod de distribuție pentru filmul lui Coppola: o lansare masivă, concomitentă, în toată țara și o sporire substanțială a bugetului de promovare.
Spre deosebire de Nașul, un film gândit ca „material de Oscar“, Fălci era un animal complet diferit, un film făcut special pentru divertisment. Era momentul în care această nouă specie de filme începea să fie produsă din ce în ce mai mult, filme ce ar fi trebuit, urmând schimbările sociale ale societății americane, să atragă în săli publicul obișnuit al cinematografelor în aer liber, drive-in, obișnuit cu o singură proiecție, difuzată noaptea.
În 1975, o astfel de exploatare în săli a lui Fălci era un pariu care se putea dovedi riscant. Dar succesul lui, urmat de uriașul succes al Războiului stelelor doi ani mai târziu, avea să consfințească noul drum pe care avea să pornească industria cinematografică americană. Abia din 1981 acest standard de producție avea să se impună cu adevărat. Vara lui 1981 a fost, practic, primul sezon de blockbustere, când în săli s-au confruntat producții de succes precum Cavalerii Arcei Pierdute, Cannonball Run, Superman 2, James Bond: Numai pentru ochii tăi etc.
În 1975, Fălci intra în cinematografe însoțit pentru prima dată de aproape tot arsenalul de promovare care avea să devină standard pentru orice blockbuster ce a urmat. Ce îl diferențiază de majoritatea blockbusterelor de astăzi este că filmul lui Spielberg a fost gândit ca un uriaș divertisment, dar nu cu prețul calității artistice. La vremea respectivă, Fălci a fost primit de critici cu laude (sincere, nu posibil cumpărate ca astăzi) și a fost nominalizat la patru premii Oscar, dintre care a câștigat trei, mai puțin pentru Cel mai bun film. O mare deosebire față de multe dintre producțiile de gen de astăzi, care tind să fie complet uitate la finalul sezonului.
În același timp, Fălci avea să dea naștere și altei obișnuințe a producțiilor ulterioare, cea a marilor francize și a interminabilelor serii de continuări. Continuările filmului lui Spielberg pot fi uitate. Fălci însă, primul, rămâne și la 45 de ani de la premieră un monstru sacru în istoria cinematografului.