A venit vara, dar n-a trecut molima. Jurnalul merge mai departe.
Sâmbătă, 30 mai
Sărmanul Șică Orban: i-a căzut masca și s-a văzut nula. A fumat, a băut, și-a bătut joc de lege, dar l-a și durut în cot.
Vineri, 29 mai
Toate se leagă, prieteni: Bill Gates le bagă cipul în cap românilor fiindcă vrea să recreeze vidul cosmic. Nemernicul fură vidul din capul oamenilor. De ce nu o lua domnul Bill de la Trump, că are acolo vid cât să-și facă toate mendrele…
Joi, 28 mai
Efectiv nu se poate face distanțare socială în sânul familiei la întreprinderile de stat. Trebuie să alegem: sau distanțare socială sau angajați din mai multe familii. Altfel, adio TAROM, adio TVR, adio Radiodifuziune, adio societăți cu capital majoritar de stat, adio subsidiare și regii, adio, adio, adio…
Ziua 84 de distanțare socială. Virusul ia forme nebănuite: Elon Musk a început să devină Viorel Vulpița Cataramă.
Miercuri, 27 mai
Parcă văd că iar face Bil Gates treabă de mântuială în partea noastră de lume și ne bagă Cip și Dale, ca la desene animate. La bulgari le dă Cip și pe noi ne umple de Dale. De Dale ne umple.
Ne-am lămurit și cu Olanda. Prost prim-ministru are: să nu e duci tu la înmormântarea mamei dumitale, doar ca să respecți legislația. Țările de Jos, ce să le ceri? La noi, dacă era turnătoare la Securitate doamna, se trăgeau și salve de tun și patria era recunoscătoare, frumos. Așa suntem noi, cu retard istoric.
Luni, 25 mai
Nu zic să ne bage nici domnul Bill direct 5G-ul, ca la americani și la bulgari, dar măcar un Windows 95, să mai schimbe un pic platforma de operare Dej-Ceaușescu, și tot ar fi ceva.
Ziua 81 de distanțare socială. România, într-o singură știre: mâna lui Șică a plantat un copac, care era deja plantat.
Idee de film apocaliptic românesc: vine apocalipsa, dar filmul se desfășoară la Zalău, unde nu se întâmplă nimic.
Duminică, 24 mai
Vis de noapte ciudat: se făcea că se încheiase starea de alertă și românii, scoși din dânsa, se buluceau, care pe la Cocoșatu’, care pe la Gil, care pe la Obor, care pe Dealul Negru, care pe la Hanu Conachi, să mănânce mici pe acorduri de Mariah Carey (micul tihnește pe șlagărul Chenli). Așa, luaseră cu asalt micul, ca fanii Apple magazinele Apple pe vremea lui Steve Jobs. Pe o scenă improvizată la Universitate, ministrul Vela-Ciao ține un discurs emoționant: nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc micilor, care au ostoit pofta de libertate a românilor…
Aplauze furtunoase.
Din cer cad confetti.
Apare mâna lui Șică. Apare glasul lui Șică. Glasul glăsuiește: acum îl vom duce pe domnul Vela-Ciao la remaniat!
Mulțimea e furioasă: cu micul în gură, ea protesta. Domnii strigau: nu-l duceți la remat, că nu e rablă domnul Vela-Ciao, a dat mititei!
Damele furibunde, cu mici și ele, țipau ca din gura șarpelui din grădina raiului: ce, e ciorap, să-l duceți la remaiat?!
Glasul lui Șică tuna: stați, dar asta nu e tot!, îl punem în locul lui pe interpretul mimico-gestual Bogdan!
Mulțimea cade în delir, flutură cartonașele pe care au fost micii cu puțin muștar. Vela-Ciao e uitat, pe furiș pleacă să predea drept constituțional la stabilimentul Hyperion. Machiavelica mână a lui Șică a izbândit.
Interpretul mimico-gestual urcă pe scenă în gecuță de piele de vară și spune în limbajul mimico-gestual: Bonjour, popor!
Gâdilat la orgoliul propriu, poporul exultă.
Vocea poporului-vocea zeilor strigă din chiar Doamne: să-și ia domnul Bill cipurile și să și le bage în altă parte, ca pe termometru! Hău-hău-hău, bucurie. Se scandează: libertate, libertate!
Interpretul mimico-gestual e aruncat spre cerul românesc, ca Tata Puiu spre cerul Americii, după meciul cu Argentina. Se joacă hora unirii.
De la sud de Dunăre, bulgarii prind cu antenele românii și privesc cu jind frățesc. Din drum spre concediul de vară, președintele Iohannis privește cu atenție și îngrijorare. Zori de zi. Sfârșit.