Domnule Benoit Vitse, pregatiti la Ateneu un ultim spectacol, inainte de plecarea dumneavoastra din Romania. Este un spectacol despre Lorca, al carui scenariu l-ati scris dumneavoastra, pe baza biografiilor care i-au fost dedicate si pe baza operelor poetului spaniol. Cum v-a venit ideea acestei premiere de final si cum se numeste ea?
Am fost in Spania si am vazut ca numai acum se stie mai bine cum a murit Federico Garcia Lorca. Am descoperit documente foarte interesante pe care le-am adus la Iasi. De fapt, in timpul lui Franco, opera lui Lorca a fost interzisa spre publicare. Iar Franco… a murit abia in 1975. Adica a trebuit sa asteptam 40 de ani pentru a-l redescoperi pe Lorca in Spania. Cum se stie in prezent, Lorca a fost torturat si executat in 1936, in cadrul razboiului civil spaniol. Consider ca este un moment determinant pentru a intelege ce s-a intimplat in secolul XX. Spectacolul se numeste, pur si simplu: Lorca.
Ati cautat ca ultima premiera din timpul mandatului dumneavoastra sa aiba un mesaj special? Ce fel de mesaj?
Un mesaj este prea mult spus. As vrea doar sa insist asupra tolerantei. Subtitlul spectacolului este: „Era comunist, era homosexual, il placeau tiganii, si ati vrea sa fie viu?”. Cred ca este suficient de elocvent.
Spuneati ca v-ati regasit in Lorca intrucit a fost acuzat de aceleasi lucruri ca si dumneavoastra. Unii ar putea spune ca e o exagerare. Ce le raspundeti?
In nici un caz n-am avut tupeul sa ma compar cu marele poet si dramaturg Federico Garcia Lorca. Situatia politica si istorica este diferita. Am regasit doar articole care sint identice pentru Yerma si pentru Evanghelistii. Si este clar ca Spania din 1936 are ceva in comun cu Romania de azi. Puterea bisericii, de pilda.
Cum sperati sa primeasca publicul acest spectacol? Va asteptati iar la reactii vehemente? Nu demult ati fost acuzat ca pastoriti la Ateneu un grup anarhist…
Am fost considerat evreu, cu toate ca nu sint. Dupa aceea homosexual, cu toate ca nu sint. Acum sint anarhist… Nu ma deranjeaza. Cred ca din nou putem sa vorbim de intoleranta si de lipsa de cultura. Anarhismul este o miscare filosofica si politica ce merita tot respectul. Tocmai anarho-sindicalistii au jucat un rol extrem de pozitiv in razboiul civil spaniol si au rezistat in fata trupelor lui Franco ajutate de Hitler. Aici se crede ca anarhistii sint teroristi, punkisti, drogati… Cind montez un spectacol, nu ma intereseaza reactiile publicului. Incerc sa fiu cit mai fidel posibil autorului, cit mai apropriat unui adevar.
Ce puteti dezvalui despre regia si distributia spectacolului despre Lorca?
Este un spectacol fara decor, chiar usile din spatele scenei sint deschise. Vor intra un motociclist si un cal. In spectacolul nostru, chiar teatrul este pus sub semnul intrebarii, pentru ca Lorca s-a gindit des la problema realitatii teatrale: cit este parte a artificiului si cit este parte a talentului la un actor? Am dat rolul lui Lorca unei actrite, Catrinel Bejenariu, care este tinara. Lorca fiind homosexual, m-am gindit la posibilitatea unui travesti. Sint si actori confirmati: Nicolae Ionescu, Silvia Popa, Gelu Zaharia, Irina Scutariu. De asemenea, joaca si o dansatoare frantuzoaica de flamenco si copiii romi care au participat deja la piesa Axa pamintului trece prin soldurile tale.
„Am incercat sa ofer o alternativa culturala”
Care va fi urmatorul dumneavoastra job, dupa Ateneul Tatarasi?
Am un program pina in mai 2009. As vrea sa redevin regizor pur si simplu, „freelancer” cum se spune. Pina acum a trebuit sa refuz niste regii interesante pentru ca era imposibil sa parasesc Ateneul. Am o casa in Franta, unde este si familia mea. Proiectele mele sint legate de Africa (Kenia, Camerun), de America (Brazilia, Mexic, Haiti), de Spania si bineinteles de Franta. Primul proiect este tocmai o versiune franceza a spectacolului Motanul incaltat forever, care a fost un mare succes la Ateneul Tatarasi. Daca sint invitat, sigur ca revin si in Romania.
Ce credeti ca ati reusit in acesti ani ca director al Ateneului si ce credeti ca nu ati reusit? Ce va reprosati?
Am incercat sa dau un impuls, sa profesionalizez viata artistica, sa ofer o alternativa culturala. Satisfactia vine din faptul ca am cucerit un public, si un public tinar de calitate, daca pot sa ma exprim in acest fel. Si faptul ca sintem deja cunoscuti si recunoscuti in strainatate.
Dar sint si regrete: n-am reusit sa deschid o cafenea, n-am reusit sa deschid cinematograful, n-am reusit sa fac un site de Internet corect, n-am reusit sa terminam sala, unde lipsesc in continuare mecanica de scena si luminile realmente profesioniste. Mai sint multe de facut…
In opinia dumneavoastra, Ateneul va continua aceeasi linie a artei alternative, neconventionale? Credeti ca se potriveste aceasta arta Iasului?
Nu se stie cine va veni si, bineinteles, totul va depinde de el. Sint in Iasi oameni de valoare, dar ma intreb cine va accepta acest post pentru un salariu atit de mic. Eu cred ca am demonstrat si ca demonstram in fiecare seara ca publicul vine pentru o intilnire cu artistii de azi.
» „Lista este amestecata cu nume de actori, dar si de masinisti, luministi, tigani, care au participat cu totii la spectacol. Reluam traditia lui Lorca, cel care in trupa lui «LA BARRACA» a vrut ca actorii si tehnicienii sa aiba acelasi salariu.” – Benoit Vitse