Cei care spun că politica nu e pentru ei și că nu îi interesează greșesc amarnic. Pentru că în realitate politica e în toate.
Politică e și atunci când te urci în tramvai, politică e și când nu ai autostradă și faci 100 de kilometri în două ore. Sau când stai la coadă la nu știu ce instituție, pentru că niște directori sunt puși doar pentru că sunt prieteni cu șeful filialei partidului aflat la putere. Orice decizie de consiliu local, județean, orice hotărâre a unui primar, premier sau președinte de țară este până la urmă un gest politic. Totul este politică. Dacă ai un primar zurliu și pus mereu pe harță, atunci nu te aștepta să fie liniște în orașul tău. Și nici proiecte de anvergură.
La fel, un guvern de stânga nu va fi interesat neapărat de soarta celor care produc, ci măsurile sale vor viza în special categoriile defavorizate. Cum un guvern de dreapta nu va fi foarte preocupat de protecția socială.
Da, ar trebui să ne intereseze politica. Însă politica nu ar trebui să coboare până la ultima funcție dintr-o instituție. Aici se rupe firul, din acest motiv multă lume detestă politica. Te duci la vot pentru a îndrepta lucrurile în țară sau pentru că speri că vin ceilalți la putere și vor fi mai competenți, mai aproape de probleme reale ale oamenilor. De prea multe ori alegătorii s-au fript. I-au votat pe unii doar pentru că îi urau prea mult pe ceilalți.
N-au fost la mijloc programe, ci doar staniol frumos colorat și multă dezamăgire față de cei aflați la momentul respectiv la putere.
Într-un stat sănătos, decizia politică se oprește la un nivel rezonabil. Iar dezbaterea politică ar trebui axată pe subiecte mari, presante, nu pe tot felul de nimicuri din care nu câștigă nimeni nimic. La noi în schimb, dacă ar putea, puterea și opoziția s-ar certa și pe tema culoarului aerian dintre două localități. De ce să treacă pe deasupra Bacăului când avionul poate zbura peste Suceava?
România va avea în toamnă alegeri locale și parlamentare. Sau ar trebui să le aibă. Alegerile locale erau inițial programate chiar în aceste zile, însă au fost amânate din cauza pandemiei, în timp ce mandatele parlamentarilor se încheie la finele anului. Cum însă fiecare partid are propriile calcule, data celor două scrutine nu poate fi stabilită atât de ușor. Nu se știe nici măcar cine are dreptul să stabilească ziua alegerilor. Guvernul sau Parlamentul? De ce s-a ajuns aici? Păi guvernul e PNL, dar minoritar, în timp ce PSD are majoritatea în Parlament, pentru că așa a ieșit votul din urmă cu patru ani. Cele două partide au interese diferite, de aceea s-a ajuns la arbitrajul Curții Constituționale.
Judecătorii CCR au decis: Guvernul este cel care trebuie să stabilească data alegerilor, locale sau parlamentare, dar numai în urma consultării și celeilalte părți.
Verdictul Curții pare rezonabil, logic ar fi fost ca PSD, PNL, dar și celelalte partide din Parlament, să fi căzut deja de acord pe acest subiect.
România nu prea are timp de pierdut, doar politicienii pare-se că au vreme suficientă pentru chestiunile mărunte. Uitați-vă ce se petrece cu infrastructura. Se discută despre autostrăzi doar la modul general, se lucrează pe bucățele, în funcție de diverse interese și de licitații. Adică la plesneală, fără un program coerent și fără bugete clare.
Care este proiectul de țară al României? Îl cunoașteți cumva? Da, ne-am săturat de planuri, schițe și promisiuni. Pentru că nu de asta duce lipsă România, ci de lideri politici care să vorbească puțin și să facă mult.
Vom avea la dispoziție în următorii șapte ani sume imense de la Uniunea Europeană. Unele calcule arată că vor veni cam 70 de miliarde de euro. O sumă uriașă care poate schimba această țară din temelii. Dar avem garanția că lucrurile se vor mișca și că vom avea șantiere peste tot?
Politica presupune tensiune și atacuri între combatanți. N-am inventat noi democrația, așa e peste tot. Și alții se ceartă, ba chiar sunt acuze dure, dar fac lucruri trainice care rămân generațiilor următoare.
La mai bine de 30 de ani de la Revoluție a venit timpul maturizării partidelor. Nu-s neapărat adeptul păcii și prieteniei pe scena politică, dar pe subiectele majore nu văd sensul scandalului etern.
Nici bugetul național, nici banii europeni nu sunt ai vreunui partid politic. De aceea un pact minimal pare obligatoriu. Dacă nu acum, măcar în primele luni după viitoarele alegeri parlamentare.