Universitățile de peste tot din lume și-au trimis studenții acasă și au continuat să le încaseze banii. În Statele Unite, Australia și Marea Britanie, acolo unde taxele de studiu necesită economii începute de la grădiniță, studenții își vor banii înapoi.
O broșură a unei universități din străinătate arată de obicei astfel: pe copertă, câțiva studenți care stau pe un gazon perfect întreținut, cu cărți și caiete în față, antrenați într-o discuție care pare profundă și plăcută, conform expresiei de pe chipurile celor din fotografie, clădirea universității fiind vizibilă undeva în fundal. În interior, apar fotografii mari cu detalii din viața de zi cu zi — un prim-plan al cuiva care se uită printr-un microscop, imagini cu grupuri de tineri care fac sport pe terenul de sport privat al universității, poate un profesor surprins într-o interacțiune față în față cu unul dintre studenții săi. În mod obligatoriu, sunt incluse și fotografii „sociale“ din viața de student — dintr-un bar, la un eveniment cultural într-o sală aglomerată și întotdeauna de la un eveniment din campus. Undeva apar și taxele de școlarizare, în zeci de mii de dolari, lire sau euro.
Aproape nimic din broșură nu mai este adevărat în această perioadă. De când învățământul a trecut în online, fiecare fotografie ar trebui înlocuită cu câte un chip în fața unui ecran. Cu o excepție: acele taxe din broșură au rămas valabile. Iar în țări precum Statele Unite, Canada sau Marea Britanie, acestea nu sunt neglijabile.
Așa se face că universitățile au început să fie date în judecată. Nume prestigioase precum Boston University, Brown, Duke, Emroy se înarmează cu avocați care susțin, pe bună dreptate, că instituțiile au continuat să își plătească profesorii, angajații și, în plus, au făcut eforturi imense ca să mute activitatea în online. Mutarea completă într-un timp atât de scurt a fost dificilă, inclusiv pentru cele care aveau câteva cursuri deja online pe platforme precum edX sau Coursera. Pe de altă parte, un sondaj citat de „New York Times“, arată că 75% dintre studenți consideră că universitățile au oferit o experiență de învățare mult mai slabă de când s-au mutat online.
„The Guardian“ scrie că universitățile vor fi, probabil, cel mai afectat sector al economiei Marii Britanii din cauza epidemiei, în special din cauza faptului că se vor reduce studenții internaționali. Observația este valabilă pentru toate țările al căror sistem de educație este o atracție turistică. În Marea Britanie, studenții internaționali erau în proporție de 20% din totalul studenților și puteau ajunge să plătească taxe de două sau trei ori mai mari decât cei locali.
Universitățile australiene, care depind financiar de taxele plătite de studenți de origine chineză, urmează să aplice pentru ajutoare de stat, estimând că vor pierde aproximativ 3 miliarde de dolari pe an. În Statele Unite, studenții din străinătate reprezintă 12% din total, dar taxele pe care le plătesc reprezintă 30% din venituri.
Universitățile de elită vor rezista, cu siguranță. Universitatea Yale, de exemplu, a cărei bogăție se măsoară în aproximativ 2 milioane de dolari pe cap de student, va avea de suferit doar temporar. Ca în orice criză, cei mai bogați vor rezistă fără probleme.