E o pianistă cu o energie fantastică, care contaminează în contactul cu muzica și publicul. E o luptătoare care militează pentru cauza femeilor compozitor și se dedică proiectelor muzicale pentru copii. Are o carieră internațională de mare succes, iar carantina a însemnat pentru ea o perioadă foarte grea, care i-a solicitat creativitatea. A fost foarte prezentă în online, a tradus în română o carte despre COVID-19 explicat copiilor, a făcut sute de kilometri pe bicicletă împreună cu soțul ei. Și-a văzut anulate 40 de concerte personale, între care debuturi cu orchestre mari ale lumii, turneul alături de Angela Gheorghiu și proiectul destinat celor mai mici melomani cu Spărgătorul de nuci de Ceaikovski. Va reveni pe scenă în septembrie la Oslo, în Norvegia și, dincolo de dorul de acasă, are un mesaj în exclusivitate pentru autorități și muzicieni: „Trebuie să ne trezim, să lucrăm împreună și să luăm măsuri concrete înainte de fi prea târziu“.
Alexandra Dăriescu, ai fost foarte activă în online, ai dat interviuri și mini-recitaluri via internet, ai pledat pentru cauze umanitare și muzicale și făcut mult ciclism. Ce a însemnat carantina pentru tine?
În primă instanță a fost ca un respiro într-o perioadă incredibil de agitată. M-am bucurat de liniștea din jurul meu, fără agitația și fuga dintre concerte, am luat o binemeritată pauză după 4-5 ani de viață pe drumuri fără pic de vacanțe. Am avut timp să traduc în română o carte scrisă de Francesca Cavallo, una dintre cele mai bine vândute autoare „New York Times“, cu subiectul „Doctorul Li, explicând copiilor totul despre COVID-19“ într-un mod fascinant. Tot adresându-mă copiilor, le-am urat un „La mulți ani“ de ziua lor, de 1 iunie, printr-o prezentare foarte cool a pianului, împreună cu nepoțelul meu, Ștefi. Mi-am deschis ușa și am primit publicul online în lumea mea de acasă, am avut timp să reîmprospătez prietenii, am citit mult. Am avut timp de gândit, de reflectat. Am mers cu bicicleta sute de kilometri, parcurgând întreaga coastă de sud-est a Angliei pe un recumbent tandem, Ferrari-ul bicicletelor. Dar încet, încet, cu fiecare sală cufundată în liniște, s-a strecurat și teama, grija.
Ca mulți muzicieni, ți-ai văzut anulate concertele și turneele, în China și Hong Kong, dar și în Statele Unite și la Iași. Cât de mult îți lipsește viața ta de dinainte și ce înseamnă publicul pentru tine?
Da, până acum, în jur de 40 de concerte au fost anulate, aveam debuturi mari cu orchestrele din Detroit, Houston, multe concerte cu Angela Gheorghiu, un alt turneu mondial cu proiectul meu „The Nutcracker and I“… Ceea ce îmi lipsește ca aerul este energia pe care o iau din momentul când pășesc pe scenă, din comunicarea cu publicul, din strălucirea muzicii live. Publicul este familia mea de pretutindeni și îmi lipsește mai mult decât pot descrie.
Când îți vei relua activitatea și unde?
În septembrie la debutul meu cu Oslo Philharmonic și Alain Altinoglu în Fantezia pentru pian și orchestră de Nadia Boulanger (n.r.: Alexandra Dăriescu a cântat în premieră națională această partitură în România, la Iași și București, cu Orchestra Filarmonicii „Moldova“ și Orchestra Națională Radio în martie 2019).
Unde și ce ai vrea să cânți, dacă ar fi posibil să-ți întocmești un program ideal de concert, la prima ta întâlnire cu marele public într-o sală mare ?
Oriunde va fi prima reîntâlnire, voi continua inițiativa pe care am început-o în 2019 cu programe 50-50% compozitori și compozitoare, luptând cu toată inima pentru egalitate în muzica clasică. În sezonul 2020-2021 am programate multe lucrări de Missy Mazzoli, cu care m-am împrietenit la New York și care anul trecut a fost prima compozitoare comisionată vreodată de Metropolitan Opera în toată istoria sa de 139 de ani.
Paradoxal, tocmai muzicienii, cei care au ridicat moralul oamenilor închiși în case în această perioadă de carantină, au acum cel mai mult de suferit, în condițiile în care sălile de concerte și teatru sunt ultimele care vor fi deschise în procesul lent de întoarcere la o viață normală. De ce avem nevoie de muzică și de live în viețile noastre, Alexandra Dăriescu?
Muzica aduce bucurie, adaugă culoare vieții cotidiene și vorbește fiecărui om în parte, fără nici un prejudiciu. Muzica live este balsam și cred că mai ales în perioada aceasta, ne ajută să fim mai empatici, mai sensibili și mai receptivi la tot ce se petrece în jurul nostru. Pentru mine, muzica live este cea mai sofisticată formă de a trăi, este actul creativ spiritual pentru care petrec luni de zile lucrând la o piesă în schimbul unei călătorii transcendentale care oferă bucurie, extaz, mângâiere.
Cum apreciezi reacția autorităților din Marea Britanie, țara în care locuiești, față de nevoile culturale ale populației în etapa pandemică ce pare să se fi încheiat ?
A fost o lovitură cruntă, dar întreaga lume s-a ridicat în unitate și solidaritate. Nici acest virus îngrozitor nu a putut readuce muzicienii la tăcere. Creativitatea crește în perioade dure și fiecare încearcă, într-un mod sau altul, să supraviețuiască. În Marea Britanie este nevoie urgentă de ajutorul guvernului, care trebuie să înțeleagă că muzica, cultura, artele în general nu sunt un lux, sunt industrii incredibil de profitabile, care aduc beneficii enorme țării și în care trebuie investit. La momentul acesta, mai mult de 70% din teatrele și sălile de concert din UK sunt în prag de a da faliment până la sfârșitul anului. Trebuie să ne trezim, să lucrăm împreună și să luăm măsuri concrete înainte de fi prea târziu.
Un mesaj pentru muzicienii și publicul din România, pentru cititorii „Suplimentului de cultură“ din Iași, orașul tău natal, unde ai parte de publicul care te iubește cel mai mult.
Mi-e dor de public, de muzicieni, mi-e dor de acasă la Iași, de România mea dragă! Dragii mei, să fim cât mai creativi și să nu deznădăjduim! Sănătate multă fiecăruia în parte și să ne revedem cât mai repede și cât mai aproape de normal, aducând o rază de speranță prin actul nostru artistic tuturor celor care îl prețuiesc!