Nu mi-am văzut prietenii de câteva luni și tot încerc să îmi imaginez cum ne vom saluta la reîntâlnire. Pupatul pe ambii obraji a devenit sport extrem. Îmbrățișările sunt periculoase. Strângerile de mână nu fac parte din repertoriul meu, dar până și acest gest este problematic.
Cum se mai salută oamenii zilele astea?
Francezii se salută de obicei cu bisou-uri, unul sau trei pupici rapizi pe obraji. La începutul epidemiei, atunci când guvernul a recomandat măsuri de distanțare socială, peste două treimi dintre francezi spuneau că încă nu au renunțat la acest gest. La finalul lunii martie, procentul celor care încă se salutau în acest fel scăzuse la 6%.
În ultima lună, saluturile prietenești au fost înlocuite de momente semi-stânjenitoare cu gesturi nefirești. Politicienii au popularizat un nou tip de salut masculin — ciocnirea coatelor, o alternativă a unui gest popular în Statele Unite, ciocnirea pumnilor închiși. Wuhan, locul de origine al pandemiei, a devenit și sursa unui salut original, devenit viral pe Internet în luna martie. „Wuhan shake“ presupune încrucișarea picioarelor la nivelul gleznei, un fel de „bate palma“ cu muchia papucilor. Mai degrabă o modă în social media decât un obicei social răspândit, salutul a fost totuși preluat în public și de politicieni precum ministrul Energiei din Rusia sau președintele Tanzaniei.
Renunțarea la gesturile obișnuite de întâmpinare au forțat privirile și spre forme de salut din alte culturi: mâinile împreunate la piept pentru namaste-ul indian, înclinările din culturile asiatice sau chiar obiceiul din filmele cu personaje aristocratice de a simula în aer, cu buzele țuguiate, pupatul pe obraji.
Saluturile inconfortabile din ultima perioadă au determinat ziarul „New York Times“ să se întrebe dacă îmbrățișările vor dispărea sau nu cu totul în lumea post coronavirus. Gesturile fizice de salut sunt atât de vechi și întipărite în obiceiurile oamenilor, încât e greu de închipuit o lume fără ele. În plus, contactul fizic dintre cunoscuți are și alt rol decât un simplu gest de politețe sau recunoaștere reciprocă.
În special pentru cei singuri, îmbrățișările cu prietenii erau una dintre puținele surse de contact uman. O recomandare devenită aproape clișeu sugerează un minim de șapte îmbrățișări pe zi pentru asigurarea bunăstării emoționale. Sugestia este bazată pe studii care au demonstrat că îmbrățișările scad nivelul de stres, cresc nivelul de oxitocină (cunoscută sub numele de „horomnul iubirii“), ba chiar, respectată pe termen lung, are capacitatea să întărească sistemul imunitar. Lipsa acestei surse de contact uman pare să fie unul dintre factorii agravanți pentru cei celor care se luptă cu anxietatea și depresia în perioada de distanțare socială.
Unul dintre cele mai îmbucurătoare articole pe care le-am citit recent a fost un ghid ilustrat privind minimizarea riscului de contaminare din îmbrățișări. Un expert american în domeniul aerosolilor susține că riscurile pot fi foarte scăzute dacă îmbrățișările au loc afară, sunt scurte, ambele persoane poartă mască și nu se ating hainele celuilalt cu masca sau vreo parte a feței. Specialistul subliniază însă că și mai sigur este salutul de la depărtare — fie în gesturi, fie doar din vorbe.