Carlos Ruiz Zafón a decedat de cancer la locuința sa din Los Angeles. Scriitorul spaniol s-a născut la Barcelona în 1964. A lucrat în publicitate și a colaborat la reviste prestigioase, precum „La Vanguardia“ sau „El País“. A trăit câțiva ani în Los Angeles, unde a scris scenarii de film. Și-a început cariera literară în 1993 cu o carte pentru copii, Prințul din negură (Polirom, 2011, 2015, 2017), pentru care i s-a decernat Premio Edebé. I-au urmat romanele Palatul de la Miazănoapte (1994; Polirom, 2011, 2015, 2017), Luminile din septembrie (1995; Polirom, 2012, 2017), Marina (1999; Polirom, 2010, 2013), Umbra vântului (2001; Polirom, 2005, 2013), care a fost distins cu Prix du Meilleur Livre Étranger în 2004, Prizonierul cerului (2011; Polirom, 2012, 2013). În anul 2008 a apărut Jocul îngerului (Polirom, 2009, 2013). Cel mai recent roman al său, Labirintul spiritelor, a fost publicat în Spania în 2016 și încheie faimoasa tetralogie intitulată Cimitirul Cărților Uitate. Cărțile sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi și au primit numeroase premii și milioane de cititori de pe toate continentele.
Umbra vântului
Traducere din limba spaniola și note de Dragoș Cojocaru
Ne aflam în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de la dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vântului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citește în aceeași noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomenește implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie precum romanele sale.
„Dacă ați crezut cumva că marele roman gotic a murit odată cu secolul al XIX-lea, Umbra vântului o să vă facă să vă răzgândiți. Un roman de primă mână, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele.“ (Stephen King)
„O aventură fantastică, un roman scris parcă de Jorge Luis Borges în stilul Numelui trandafirului. Zafón are grijă să dozeze iubirea, magicul, crimele și nebunia astfel încât să-l captiveze până și pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun!“ („Elle“)
„Umbra vântului este, în fond, o scrisoare de dragoste adresată literaturii și cititorilor la fel de pasionați de povești precum tânărul erou al cărții.“ („Entertainment Weekly“)
Jocul îngerului
Traducere din limba spaniolă și note de Dragoș Cojocaru
Jocul îngerului revine la minunatele decoruri din Umbra vântului, pe străduțele întortocheate ale Barcelonei, în universul gotic al Cimitirului Cărților Uitate – o poveste magnifică despre magia cărților și colțurile cele mai întunecate ale sufletului uman.
Acțiunea romanului Jocul îngerului se desfășoară in Barcelona anilor 1920. Un tânăr scriitor obsedat de o iubire imposibilă primește, din partea unui editor misterios, oferta de a scrie o carte cum n-a mai existat niciodată, în schimbul căreia i se promite nu doar o avere, ci chiar mai mult decât atât. În stilul său strălucitor, cu o precizie narativă impecabilă, autorul ne transportă din nou în Barcelona începutului de secol XX și în Cimitirul Cărților Uitate, oferindu-ne un roman cu o intrigă captivantă – o poveste de dragoste despre nebănuitele căi ale vieții, o rătăcire printr-un labirint de taine unde vraja cărților, pasiunea și prietenia își dau mâna într-o povestire magistrală.
„Jocul îngerului este un roman sclipitor: thriller detectivistic, poveste de groază supranaturală și poveste de dragoste sfâșietoare în același timp. Explorează viața, moartea, credințele religioase și – mai mult decât orice – singurătatea, dulcele și amarul, tortura de a fi scriitor și rostul esențial al cărților, al literaturii, în înțelegerea condiției noastre umane.“ („Daily Mail“)
„Dacă romanul său anterior, Umbra vântului, celebra extazul de a citi, acesta – fără a fi mai puțin îndrăgostit de literatură sau plin de intrigi arhetipale – explorează agoniile scrisului.“ („The Independent“)
„Zafón este un veritabil Dickens al Barcelonei… Fiecare rând e plin de savoare, funcționează cu forța explozivă a prafului de pușcă, e bântuit de fantome și blesteme.“ („Corriere della Sera“)
„O lectură splendidă!“ (Stephen King)
Prizonierul cerului
Traducere din limba spaniola și note de Ileana Scipione
Prizonierul cerului, cel de-al treilea volum din ciclul de romane din care mai fac parte Umbra vântului și Jocul îngerului, revine la misterioasa și fascinanta lume din Cimitirul Cărților Uitate, în centrul vechi al Barcelonei. În dimineața de Crăciun a anului 1957, Daniel Sempere, cunoscutul protagonist, se află singur în anticariatul tatălui său, când apare un personaj misterios. Acesta își manifestă interesul față de unul dintre cele mai prețioase volume din magazin, ținut sub cheie, o ediție frumoasă, cu ilustrații unice, din Contele de Monte-Cristo. Deși nu pare să aibă o pasiune aparte pentru cărți, străinul insistă să cumpere aceasta ediție scumpă și să i-o dăruiască celui mai bun prieten al lui Daniel, împreună cu o dedicație stranie. Vizita sa declanșează o serie de aventuri uluitoare, presărate cu urmăriri, trădări, povești de iubire, evadări spectaculoase din temniță, schimbări de identitate și reîntoarceri din morți care schimbă destinele tuturor și la care cititorii fideli vor lua parte cu sufletul la gură.
„Un roman al splendorii și al capcanelor, care la rândul lor ascund alte și alte capcane. În mâinile lui Carlos Ruiz Zafón, fiecare scena împrumută aerul misterios din primele filme ale lui Orson Welles. Trebuie să fii cu adevărat romantic ca să-i poți aprecia întreaga valoare. Abia atunci lectura ta va fi excepțională.“ (Stephen King)
„Curată magie, doar astfel de cuvinte pot descrie romanul lui Carlos Ruiz Zafón. Istorie și arta scrisului, intrigă și caracter, personaje și profiluri sinuoase, totul ca la carte. Scriitura lui Zafón e aidoma unui parfum care se risipește, seducător și senzual, dar a cărui aromă persistă și după ce ai uitat de el.“ („Hamburger Abendblatt“)
„Am găsit încă o carte care dovedește ce minunat e să te cufunzi într-o poveste plină de resurse: seducție, risc, răzbunare și un mister pe care autorul îl țese magistral.“ („The Philadelphia Inquirer“)
Labirintul spiritelor
Traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu‑Hondrari
În Barcelona de la sfârșitul anilor 1950, un mister cu iz de conspirație, declanșat de dispariția ministrului Mauricio Valls, o aduce în scenă pe strania, frumoasa și impenetrabila Alicia Gris. Alicia, agent secret aparent imbatabil, e, în același timp, o ființă rănită fizic și sufletește de războiul civil din urmă cu douăzeci de ani. Pornită în căutarea ministrului dispărut, alături de căpitanul de poliție Vargas, ea va descoperi secretele cumplite ale unei elite corupte, orori ale trecutului care fac încă victime – iar tânăra Alicia riscă să devină una dintre ele. Totuși, într-o lume în care e aproape imposibil să distingi prietenii de dușmani, iar moartea pândește la fiecare pas, ea își urmărește cu obstinație misiunea. Într-o cascadă de dezvăluiri și aventuri ce țin cititorul cu sufletul la gură, prozatorul spaniol îl readuce în scenă pe Daniel Sempere, al cărui destin se intersectează cu cel al Aliciei. Daniel, obsedat de moartea prematură a mamei sale, Isabella, ar face orice ca să dezlege misterul acelei morți. Iar Alicia e exact persoana care poate să-l ajute. Numai că adevărul are un preț teribil pentru cei doi eroi. Labirintul spiritelor, ultimul volum al tetralogiei Cimitirul Cărților Uitate, reface și completează traseul unor personaje din volumele anterioare, leagă toate firele poveștilor și rotunjește o istorisire amplă, plină de taine, dezvăluiri și răsturnări de situație.
„Vocea lui Carlos Ruiz Zafón este de o originalitate explozivă. Este un fenomen al literaturii spaniole.“ („La Vanguardia“)
„Zafón este, în esență, un epicurian al cărui temperament e dominat de emoții puternice și de un stil elaborat, care le accentuează… Indiferent ce idei îi traversează conștiința, el revine întotdeauna la poveste. Este stăpânul pe care îl slujește și lucrul la care se pricepe cel mai bine.“ („The New York Times“)
„Zafón a fost plasat – și pe bună dreptate – în categoria romancierilor care, în tradiția ilustrului lor predecesor Dickens, au știut cum să ajungă la publicul larg creând opere cu valoare perenă.“ („Frankfurter Allgemeine Zeitung“)
Marina
Traducere din limba spaniola și note de Ileana Scipione
O fermecătoare fantezie gotică, în care Barcelona cea misterioasă își spune poveștile trecutului și devine teritoriul unor aventuri ciudate pentru o adolescentă plecată în căutarea cunoașterii.
În Barcelona de la sfârșitul anilor ’70 se naște prietenia stranie dintre Oscar Drai, un adolescent pasionat de mister și aventură, și tânăra Marina, care locuiește cu tatăl său, pictorul Germán, într-un mic castel enigmatic. Din câte află Oscar, cei doi ascund secrete de familie dintre cele mai întunecate, în care se amestecă imaginea unei fabrici de proteze ortopedice, cadavre readuse la viață, monștri și povești de dragoste neobișnuite.
„Bun venit într-o lume misterioasă, unde timpul ia turnuri diabolice, iar umbrele sunt întunecate și înfricoșătoare.“ (Carlos Ruiz Zafón)
„Carlos Ruiz Zafón este cea mai originală voce a romanului spaniol contemporan.“ („La Vanguardia“)
„Iată o carte care are de toate: dragoste, mister, răzbunare și, mai important decât orice, o poveste construită magistral.“ („The Philadelphia“)
Prințul din negură
Traducere din limba spaniolă de Alina Țiței
Vârsta recomandată: 12 ani +
Europa anului 1943 e bântuită de spectrul războiului, iar familia Carver se hotărăște să se instaleze într-un orășel de pe coasta Atlanticului. O pisică neagră și un orologiu ce măsoară timpul în mod bizar sunt doar primele semne ale unei enigme care se va adânci cu fiecare clipă. Noua locuință ascunde un secret greu de imaginat. Lucruri stranii încep să se petreacă, iar în aer pare că plutește încă spiritul lui Jacob, fiul proprietarilor dinainte, despre care se crede că a murit înecat. Cu ajutorul prietenului lor Roland, Max și Alicia Carver încearcă să limpezească împrejurările acestei morți misterioase. Statui fermecate, vise ciudate, apariții înfricoșătoare, o colecție de filme neobișnuite și un vapor misterios îi vor conduce pe tineri către un personaj cu puteri supranaturale: Prințul din negură, o creatură infernală, întoarsă din trecut pentru a lichida o datorie mai veche.
Palatul de la Miazănoapte
Traducere din limba spaniolă de Lavinia Similaru
Vârsta recomandată: 12 ani +
Ne aflăm în Calcutta, în anul 1916. E o noapte întunecată și orașul e acoperit de furtună. Tânărul locotenent Peake încearcă să salveze de o amenințare inimaginabilă doi gemeni abia veniți pe lume. În ciuda vijeliei îngrozitoare și a pericolului teribil care pândește la fiecare colț de stradă, locotenentul reușește să-i aducă la adăpost, însă cu prețul propriei vieți. Mulți ani mai târziu, în ajunul zilei de naștere a celor doi gemeni, amenințarea misterioasă revine în viețile lor. Acesta e subiectul unuia din primele romane ale lui Carlos Ruiz Zafón, o istorie fantezistă, îndrăzneață și scrisă cu un mare talent de povestitor.
„În Calcutta pe care o veți descoperi în Palatul de la Miazănoapte apar toate elementele mistice asociate până acum acestui legendar oraș. Noutatea pe care o aduce scriitorul spaniol stă în abordarea literară a unui subiect tabu: strâmtoarea politică a unei colonizări care nu mai ia sfârșit. Tensiunea poveștii vine din suspansul istoriei, dar și din momentele horror care o populează.“ („USA Today“)
„Zafón își scrie cărțile cu pasiunea și atenția unui arheolog. Diferența între ceea ce face el și o preocupare savantă stă și în grija pe care o acordă nu numai subiectului, ci și publicului. Fie că ești la vârsta liceului, fie că ai ajuns la senectute, Palatul de la Miazănoapte va avea același efect: nerăbdarea de a urma cu orice preț firul poveștii. (Booklist)
„Subiectul acestui roman e la fel de întunecat precum nopțile Calcuttei din primele sale pagini. Palatul de la Miazănoapte este un roman care n-ar trebui trecut cu vederea de pasionații marilor aventuri.“ („Publisher’s Weekly“)
Luminile din septembrie
Traducere din limba spaniolă de Alina Titei
Vârsta recomandată: 12 ani +
Într-un orășel de coastă al Normandiei, unde zvonurile umblă în voie și brutăria ține loc de ziar local, până și copiii cunosc povestea luminilor ce plutesc pe ape, lângă țărm, în zilele lui septembrie. Irene, adolescenta venită de la Paris, o află și ea repede, dar are și cumplita ocazie de a vedea și de a simți cum povestea e adevărată. În Luminile din septembrie se amestecă umbre diabolice și răzbunătoare, automate ce par jucării, dar nu-s, diafane povești de dragoste adolescentină și evanescente peisaje marine. Totul într-o lume ce-și trăiește ultimele clipe de liniște în 1937, înainte de dezlănțuirea războiului.
1 Trackback