Valul unu, cocoașa doi. Recordul românesc din perioada de carantină totală a fost doborât. Am trecut binișor de 500 de cazuri pe zi, iar politicienii și trompetele lor care cântă aria anti-COVID sunt în continuare la locul lor. Și se comportă ca atare, sădind neîncredere, dar și spaimă în ziua de mâine.
Vedem, auzim și citim pe diverse canale, dar mai ales pe Facebook, tot felul de teorii halucinante. Jos masca, nu există covid, cam ăsta e firul roșu care îi leagă pe adepții conspirațiilor și scenariilor.
Adevărul e unul singur, iar cifrele nu mint: virusul există, ba încă se manifestă vioi și se transmite cu repeziciune în comunitate.
Am avut 555 de cazuri miercuri. În aceeași zi Austria a anunțat că românii, alături de cetățenii altor state vecine (Republica Moldova și Bulgaria) nu se vor mai putea plimba în voie pe teritoriul acestei țări. Sau dacă vor plimbare atunci trebuie să prezinte la sosire că au efectuat un test și că rezultatul e negativ. Chestia asta se va extinde. Și alte țări europene ne vor impune restricții. Se va întâmpla aproape sigur dacă numărul de cazuri va crește în continuare. O țară cu 150 sau 200 de cazuri nu va accepta să primească cetățenii alteia cu 500 sau 700. Fiecare stat știe că mai bine ești prevăzător decât să stingi apoi incendiul pandemic.
În aprilie nu aveam voie să ne deplasăm pe teritoriul României fără declarații scrise. Am scăpat de calvarul ăsta, am lansat artificiile pe 15 mai, iar în iulie suntem pe punctul să nu putem părăsi România. Cine e vinovat pentru situația de acum? Vina e, firește, împărțită. Între autorități, cei care contestă existența virusului (aici intră și unii politicieni), dar și cetățeni.
Autoritățile n-au fost în stare să explice clar oamenilor ce înseamnă virusul, mărginindu-se doar să-i arate cu degetul pe cei care cred în teoriile năstrușnice. Rezultatele se văd: de câteva săptămâni curba e pe trend ascendent, iar nimeni nu știe dacă suntem deja în vârf sau doar la baza cocoașei cu numărul doi. Nu doar medicii și specialiștii trebuiau să iasă în față cu explicații. Politicienii de la putere aveau și au datoria la rândul lor să lămurească publicul despre ce este vorba.
Ne amintim cum arăta peisajul la începutul lunii iunie. Puțini membri din guvern vorbeau despre virus, toată lumea era preocupată de sectoarele care se deschid și de relaxările fără număr în toate domeniile.
Ba mai mult, în loc să fie un exemplu pentru ceilalți, tovarășii din guvern, dar și din PNL, s-au dat în stambă, cu diverse ocazii. Unii chiar în Palatul Victoria, cu Orban în frunte, alții la Iași, la o acțiune caraghioasă de împrietenire a lui Mihai Chirica cu oastea liberală din județ. Fără măști și cu scaunele așezate de-a valma, unul lângă altul.
Cei care contestă virusul se împart la rândul lor în două categorii: unii care gândesc cu mintea lor, iar asta face ca jocul lor să fie și mai periculos, pentru că sună a premeditare, iar ceilalți pentru că așa au auzit de la unii mai deștepți ca ei sau au citit de pe tot felul de site-uri pline de fake-news.
În fine, o importantă vină o au și românii. Nu toți, ci vitejii daci care contestă utilitatea măștilor, care se prind în hore vesele la mare sau care uită să se spele pe mâini când ajung acasă.
Pandemia n-are nici o legătură cu politica, ba chiar se adaptează al naibii de bine când simte că terenul e alunecos. Președintele Jair Bolsonaro al Braziliei a fost depistat pozitiv, sper că n-ați ratat știrea asta. Viteazul nr. 1 al Braziliei a primit ceea ce a căutat. Și-a dat jos masca în public, a contestat vehement existența virusului, iar țara a ajuns pe locul doi în lume ca număr de infectări.
La fel au pățit și unii de pe la noi. Inclusiv o asistentă medicală de la spitalul CFR din Timișoara care a refuzat să poarte echipamentul de protecție. Femeia a infectat două colege, dar și patru pacienți.
În bună măsură putem vorbi și de o cocoașă a prostiei. Habar nu am dacă se mai poate face ceva. Posibil să fie târziu deja, vom vedea asta în zilele și săptămânile următoare.
Ar trebui să terminăm însă cu glumele și conspirațiile. Situația e gravă, iar politicienii au intrat deja în campanie, semn că nu prea mai putem conta pe ei când vine vorba de decizii raționale.
Dar nici nu e cazul să dramatizăm. Mai nimerit ar fi să devenim responsabili. Nu pentru Orban, Ciolacu sau Barna, ci pentru noi și familiile noastre.