Cel mai mare eveniment teatral internațional al lumii este considerat Edinburgh Festival Fringe (EFF). Manifestarea a amprentat orașul scoțian în asemenea măsură încât în fiecare vară, de regulă în luna august, aici se adună un număr absolut impresionant de artiști din toate zonele creației, de la teatru, la muzică, noul circ, operă, expoziții, călătorind dinspre toate meridianele geografice. Festivalul a devenit o marcă a locului.
Cifrele vorbesc de la sine: peste 50.000 de reprezentații a peste 3.000 de creații în aproape 300 de amplasamente din urbe. Statisticile spun că peste 2 milioane de bilete se vând în medie pe ediție, comparabil cu situația de la marile campionate de fotbal, iar în perioada festivalului locurile de cazare sunt foarte greu până la imposibil de găsit. Practic, localitatea e o imensă scenă pe care evoluează creatori îndrăzneți, dornici să fie văzuți de public și de specialiștii care le pot aduce viitoare contracte.
Edinburgh Festival Fringe nu este unul cu premii. Ar fi o misiune imposibilă să vezi și să compari realizatori și producții atât de numeroase și atât de diferite. Ideea structurală este expunerea, întâlnirea cu spectatorii și cu ceilalți artiști. Shona McCarthy, directorul executiv al EFF – evenimentul este administrat de Fringe Society –, a avut misiunea de a comunica public decizia amânării ediției din anul 2020. O decizie dificilă, așa cum a precizat McCarthy, impusă de circumstanțele pandemiei, decizie la care s-a ajuns după îndelungi consultări ale boardului cu reprezentanți ai profesioniștilor artelor spectacolului, ai autorităților și sistemului medical. O decizie cu consecințe și complicații financiare, întrucât evenimentul se desfășoară prin finanțare participativă, cu puțin sprijin public.
Libertate de expresie, alternativ și participare
Artiștii se înscriu pe baza unei taxe, plătesc chiria sălii sperând să recupereze cheltuielile și să obțină și un câștig din biletele vândute, care să le asigure traiul și, eventual, să le îngăduie noi proiecte teatrale. McCarthy a subliniat că „artele spectacolului au un rol important în oferirea unei perspective prin care să ajute la înțelegerea multiplelor traume ale pandemiei. Artele au ajutat mereu felul în care ne privim pe noi înșine și ne vor ajuta și acum să depășim momentele dificile/ amenințările care ne unesc ca ființe umane într-o experiență împărtășită global“.
Încă de la cea dintâi ediție, în 1947, cuvintele de ordine au fost libertate de expresie, alternativ și participare. Atunci au jucat opt companii, astăzi am văzut câte sunt interesate să evolueze în program, venind din întreaga lume. Prezența acestor pionieri, numiți „Festival adjuncts“, era un răspuns estetic la Edinburgh International Festival, instalat în cele mai importante săli ale orașului. Era felul lor de a afirma mișcarea independentă.
Specificul festivalului este că toate companiile sau artiștii independenți sunt bineveniți. Nu există o selecție, oricine dorește și are resursele o poate face. Iar perimetrele de joc sunt foarte variate, atât incinte, unele dintre ele complet neobișnuite, cât și arii outdoor.
Edinburgh ar fi mai sărac
De unde vine numele? În 1948, jurnalistul Robert Kemp, care era și dramaturg, în articolul său despre cea de-a doua ediție a Edinburgh Internațional Festival a utilizat cuvântul fringe. El se referea la emergenții care-și pledau cauza artistică prin constituirea ad-hoc a acestei secțiuni, desemnând ceea ce avea să devină un fenomen al teatrului recent.
Ca un reflex al EFF, străzile orașului, cel puțin acelea ale vechiului oraș care conduc spre castel, sunt animate de freelancer-i pe parcursul întregului an. Nici măcar ploaia și nici vântul nu-i opresc, ele fiind, din perspectivă meteo, principalele impedimente, căci iernile sunt aici destul de blânde. High Street e plină de viață, numerele de păpușărie, acrobație, jonglerie, dans ori inconfundabilii cimpoieri fac parte integrantă din peisajul urban. Fără ele, Edinburgh ar fi mai sărac.
Edinburgh Festival Fringe a mai reușit un lucru important pe lângă faptul că oferă miilor de creatori autonomi șansa de-a se exprima în văzul public. Modelul a generat o puzderie de evenimente similare, peste tot pe mapamond, impunând noțiunea fringe ca alternativă la establishment. Din Commonwealth, în Australia a luat naștere, la numai câteva sezoane după Edinburgh, Adelaide Fringe. Era în 1960, iar în scurt timp festivalul a devenit al doilea ca amploare de pe planetă.