Saul Bellow, detinator al unui Premiu Nobel pentru literatura si unul dintre titanii literaturii americane si mondiale, isi trece in revista, intr-un extraordinar dialog cu scriitorul Norman Manea, momentele cele mai importante ale vietii. American de prima generatie, urmas al unei familii evreiesti emigrata din Rusia tarista, Bellow a inceput, ca intr-un story de succes, „de jos”, descarcind lemne si carbuni pentru a-si ajuta famila; a cochetat cu stinga in tinerete, s-a casatorit de citeva ori (o data cu o romanca, de unde si o buna cunoastere a spatiului de la noi, intarita de o vizita in Romania anilor ’70 si reflectata in Iarna decanului). I-a cunoscut pe Eugen Ionescu si Mircea Eliade si ii portretizeaza scinteietor si necrutator. Interviul este luat cu citiva ani inainte de moartea scriitorului american, destul de virstnic atunci ca sa-si priveasca detasat si plin de umor trecutul, suficient de tinar pentru a deveni tata pentru ultima oara…
Norman Manea: „Este un dialog intre doi scriitori cu un background si cu limba scrisului diferite. Eu eram venit relativ recent in America, stiam cartile lui, le-am recitit, stiam insa prea putin din ceea ce fusese viata lui concreta in acele multe decenii. La data convorbirii, Bellow avea peste 85 de ani. E interesant si pentru abordarea orala, mai putin stilizata si pentru ca era ultimul interviu pe care l-a dat si pentru ca este un interviu amplu, in care el si-a pastrat intreaga acuitate, umorul, optiunile literare, interogatiile existentiale, felul in care vorbeste despre transcendenta, despre religie si despre… «plecare». Textul a aparut si pe video, si ca transcriere. Subtitlul pe care el il dorea este Before I Go, adica Inainte de plecare, Inainte sa dispar. Un fel de ultima confesiune. Mi s-a parut, si sper ca si cititorilor li se va parea, tulburator acest dialog. Cred ca este cu deosebire interesant pentru Romania. Bellow a avut o relatie speciala cu Romania, una dintre sotiile lui era o importanta matematiciana din familia Bagdazar, a fost prieten cu Eliade, s-a vazut la Paris cu Ionesco. Era foarte avizat asupra situatiei din Est, parintii sai plecasera din Rusia in momentul revolutiei, avea o buna cunoastere a literaturii europene si chiar a Estului european. Sper ca este un text care va incita si va stimula lectorul roman.” („Suplimentul de cultura”, nr. 171, 22-28 martie 2008)