La jumătatea lui 2020 producția discografică mondială e una extrem de prolifică. Datorată, bineînțeles, și Covid-19. Cele șase recomandări pentru iunie sunt un simfonic Nielsen electrizant cu americanii din Seattle Symphony, noul Otello cu Jonas Kaufmann, o nebunie concertantă contemporană cu Jan Vogler și Cristian Măcelaru, premiera mondială a integralei pentru pian Silvestri cu Luiza Borac, un alt album contemporan cu două compoziții Michael Tilson Thomas și o reeditare istorică pianistică Solomon. Audiție plăcută!
Carl Nielsen: Symphonies Nos. 1 & 2 (Live) – Seattle Symphony & Thomas Dausgaard, SSM 5 iunie 2020
A trebuit ca Bernstein să-i dirijeze simfoniile în anii ’60 pentru ca muzica lui Nielsen să treacă de granițele Danemarcii. Cel mai neglijat compozitor din galeria nordicilor de secol 20 a scris, în forme tradiționale, o muzică proaspătă, cu un limbaj armonic personal și o vitalitate melodică irezistibilă. Cele șase simfonii și trei concerte (vioară, flaut și clarinet) sunt mai des cântate, în timp ce opera Masquerade a devenit operă „națională“ daneză.
Nu împărtășesc teoria că muzica unui compozitor poate și trebuie să vorbească în numele unui colectiv, o etichetă pe care creația lui Nielsen încă o poartă. Cele două simfonii cu Seattle SO și Thomas Dausgaard, ascultate fără prejudecăți sau lecturi din istorii depășite ale muzicii, sunt argumentul perfect împotriva tezismului naționalist. O versiune strălucitoare, peste integrala din ’94 cu Royal Danish & Paavo Berglund, cu exuberanță fără rest în Simfonia nr. 1 în sol minor, lucrare de tinerețe inspirată de Beethoven, pe care americanii o cântă cu explozie expansivă. Dedicată lui Ferruccio Busoni, Simfonia nr. 2 „Cele patru temperamente“ e o bijuterie în care danezul Dausgaard dirijează cu subtilitate energica primă parte Allegro collerico și cu nonșalanță Allegro comodo e flemmatico, partea a doua. Mi-era dor de o orchestră americană, live-ul are nealterată fluiditatea directului, în Andante malinconico țesătura dialogată a suflătorilor e electrizantă, finalul Allegro sanguineo fiind de-a dreptul fulminant, cu o pauză reflexivă în chiar mijlocul mișcării! Ce înregistrare!
SSM1024, Seattle Symphony Orchestra, Thomas Dausgaard
Carl Nielsen (1865-1931)
Simfonia nr. 1 în sol minor (1892)
Simfonia nr. 2 „Cele patru temperamente“ (1902)
Înregistrări februarie 2020 (1) și aprilie 2019 (2) în S. Mark Taper Foundation Auditorium, Benaroya Hall, Seattle, Washington
Verdi: Otello – Jonas Kaufmann, Federica Lombardi, Carlos Álvarez, Orchestra e Coro dell’Academia Nationale di Santa Cecilia, Antonio Pappano, Sony Classical, 12 iunie 2020
„Nu întruchipăm un personaj cu ceea ce ne lipsește, ci din contra, cu ceea ce suntem“ spunea Jonas Kaufmann la lansarea înregistrării Otello cu Pappano și Santa Cecilia. Una mult așteptată, deși de studio, pe care cârcotașii o compară mai ales cu versiunile cult Placido Domingo. O prostie, comparație e de făcut doar cu producția ROH din 2017, primul Otello al lui Kaufmann, tot cu Pappano, când nu avea destulă putere în voce după o problemă medical și cu două arii din acest rol-piatră de încercare, cel mai solicitant rol verdian de tenor, de pe un album din 2013.
Deși nu va fi niciodată o voce foarte puternică, interpretarea sa e acum solidă vocal, cu superbă senzitivitate a rolului – impresionant Dio! mi potevi scagliar! Ce aș avea de reproșat, poate doar cântul nemțește calculat! Am senzația, dincolo de frumusețea și căldura naturală, că Jonas Kaufmann nu se abandonează niciodată nebuniei din muzica lui Verdi, e prea atent și precis controlat, plus autoritatea cu care Pappano ține în mână detaliile de finețe ale arhitecturii la pupitrul admirabilei Accademia Nazionale. Deși cu un vocal curat și emisie frumoasă, aș fi preferat o Desdemonă mai dramatică ca cea a Federicăi Lombardi. Carlo Álvarez e puternic și dedicat în Iago, iar corul minunat.
Marele merit al lui Kaufmann e că a găsit fragilitatea psihologică atât de greu de prins rolului principal. O interpretare strălucitoare, cu dicție ireproșabilă și căldură emoționantă. Ascultați Niun mi tema, monologul cutremurător din scena morții. Vă veți dori cu siguranță acest disc!
Sony19439707932 2CD
Giuseppe Verdi (1813-1901)
Otello (1887)
Jonas Kaufmann (Otello), Federica Lombardi (Desdemona), Carlos Álvarez (Iago), Orchestra e Coro dell’Academia Nationale di Santa Cecilia, Antonio Pappano.
Înregistrare 24 iunie – 6 iulie 2019, Auditorium Parco della Musica, Roma
Jan Vogler, Măcelaru, Gergiev – Muhly/Helbig/Long: Three Continents, Shostakovich: Cello Concerto No. 2, Sony Clasical, 19 iunie 2020
După New World în 2017 cu Bill Murray narator pe un disc la intersecția cu literatura, Jan Vogler a devenit un celist arhicunoscut. Cel mai recent album al său e premiera mondială a unui concert pentru violoncel cu fiecare mișcare scrisă de un compozitor diferit. Înregistrarea cu germanii din WDR Sinfonieorchester și Cristian Măcelaru e o afacere globală, românul, excelent acompaniator și unul dintre cei mai avizați dirijori de muzică contemporană, l-a cântat la Festivalul de la Dresda în 2019. Three Continents a fost comandat unor compozitori care trăiesc pe continente și în culturi diferite, fiecare importante în viața solistului: Nico Muhly – America, unde locuiește Vogler; Sven Helbig – Germania, patria instrumentistului; Zhou Long – China, patria soției sale. Rezultatul e fascinant și eclectic, chiar dacă Jan Vogler nu a fixat teme sau parametrii compoziționali: Cello Cycles e un set de variațiuni pe armonii repetitive, cu un violoncel rătăcitor prin orchestrații poantilist colorate, Aria, mișcarea a doua, cea mai frumoasă pentru mine, un impresionant molto legato atmosferic ce se animă pe final cu solistul magistral în culoare, și Tipsy Poet, un virtuoz tur de forță final construit pe poemul clasic chinez Cântecul celor opt poeți nebuni. Dezamăgitor al doilea concert de Șostakovici, cu Vogler într-un tempo foarte rapid, dar cu Gergiev & Mariinsky plictisitori și terni în culoare. De ascultat neapărat pentru Three Continents, Vogler e minunat iar muzica celor trei compozitori proaspătă și autentică!
Sony 19439774942,
Jan Vogler (cello), WDR Sinfonieorchester
Mariinsky, Cristian Măcelaru, Valéry Gergiev
Muhly/Helbig/Long: Concertul pentru violoncel Three Continents (2019)
Dmitri Șostakovici: Concertul pentru violoncel nr. 2 op. 126 (1966)
Înregistrări 20 ianuarie 2020 Kölner Philharmonie și live 3 iunie 2019, Konzerthaus Berlin, Germania
Luiza Borac – Constantin Silvestri: Complete Piano Works, Hänssler Profil, 19 iunie 2020
Silvestri a fost unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului 20 și poate cel mai important compozitor român după George Enescu, creația pentru pian fiind argument suficient acestei afirmații. Dar și un muzician care a suferit enorm de pe urma regimului comunist, care l-a deposedat după exilul din 1957 până și de posteritate. Am așteptat cu nerăbdare integrala creației pentru pian solo de Constantin Silvestri realizată de Luiza Borac, o premieră mondială într-un dublu CD document apărut pe 19 iunie la Günter Hassler Profil, Germania, un album despre care am stat de vorbă cu pianista româncă în interviul din numărul 694 al SdeC. Înregistrarea eveniment realizată de Luiza Borac are verva virtuoză și sensibilitatea tandră a celui care se apropie cu iubire de o moștenire inestimabilă pentru ea, încă enigmatică pentru noi. Tehnica ireproșabilă a pianistei românce nu impietează tandrețea apropierii de tărâmul familiar, aproape intim pentru ea, al pianisticii lui Silvestri, o muzică originală și proaspătă, în paliere stilistice fluctuante, cu amplă paletă expresivă, de la ludic la interiorizat, de la tragic la improvizatoric și nostalgie. De la superbele Dansuri populare românești până la Sonata a IV-a Rapsodie, trecând prin opusurile pentru copii, interpretarea Luizei Borac e o bijuterie. Adagiu sentimental, albumul conține și două piese de Kurtág György în premieră, dar și prima înregistrare a Concertului pentru pian (1897) partitură neterminată de George Enescu. De ascultat și păstrat!
Profi-Pianistin Luiza Borac hier bei Klavierhaus Döll
PH20028
Luiza Borac, pian
Orchestra Națională Radio, Rossen Gergov
Constantin Silvestri (1931-1969)
Kurtág, György (n. 1926)
George Enescu (1881 -955)
Înregistrări 2019 THS Studio/ THS Medien – Holger Siedler, Dormagen, Germania
San Francisco Symphony & Michael Tilson Thomas – Tilson Thomas: From the Diary of Anne Frank & Meditations on Rilke, SFS Media, 26 iunie 2020
Comisionat de UNICEF, Michael Tilson Thomas a scris From the Diary of Anne Frank pentru Audrey Hepburn, naratorul premierei din 1990, în Philadelphia. Partitura extrage fragmente din jurnalul fetiței care s-a ascuns de naziști într-o mansardă din Amsterdam. „În ciuda tuturor întâmplărilor, tot mai cred că oamenii sunt cu adevărat buni la suflet“, scria copila de 15 ani înainte de a fi deportată la Bergen-Belsen, lagărul de unde nu s-a mai întors niciodată. Muzica este tonală, simplă, cu accente ludice și dramatice, așa cum Anne Frank a văzut lumea, „un mănunchi de contradicții“. Isabel Leonard, mezzosoprana care o înlocuiește pe marea actriță în această înregistrare, e naturală și directă, iar orchestra de o magnifică tandrețe maternă în variațiunile simfonice. E prima înregistrare a unei compoziții MTT cu orchestra americană în ultimul an al mandatului său la San Francisco, i-am văzut împreună la Festivalul Enescu în două seri memorabile din 2015, cu un Enescu rar cântat. „Bad boy“ sau „the maverick“, cum i-au spus cronicarii din Frisco în cei 25 de ani pe podium, e un mare dirijor al timpului nostru. Și un compozitor special, a doua lucrare de pe disc e Meditație la Rilke pentru doi soliști și orchestră, cu Sasha Cooke, mezzo și Ryan McKinny, bariton, despre singurătate, moarte și sensurile artei. „Îmi văd viața ca pe un cântec“ spune MTT, și ce capitol e acesta, unul mahlerian, din zenitul unei vieți închinate muzicii: „Cad frunzele, cad de departe, parcă s-ar veșteji în ceruri grădini îndepărtate“*.
SFS 2193600792
Isabel Leonard, (mezzo), Ryan McKinny (bass-baritone), San Francisco Symphony, Michael Tilson Thomas
Michael Tislon Thomas (n. 1944)
From the Diary of Anne Frank (1990)
Meditations on Rilke (2009)
Înregistrări 15-19 noiembrie 2018 și 9-12 ianuarie 2020 Davies Symphony Hallm San Francisco SUA
Solomon – Concertos, Sonatas & Pieces, Hänssler Profil, 26 iunie 2020
Cine n-are un Solomon, să și-l cumpere! Și nu e vorba despre vreun rabin talmudist, ci despre Solomon Cutner, Solomon pe numele de scenă, unul dintre marii pianiști ai secolului trecut pe care Hänssler Profil îl omagiază printr-o colecție impresionantă de zece CD-uri, o reeditare încântătoare, cu excelente remasterizări.
Contemporan cu Myra Hess, Clifford Curzon și Annie Fischer, Solomon a fost cel mai mare pianist britanic al secolului 20. Copilul minune care cânta Concertul de Ceaikovski la doar 10 ani, elevul lui Lazare-Lévy la Paris s-a maturizat frumos și a devenit unul dintre cei mai renumiți pianiști ai decadele ’30-’50. Dar cariera sa are un sfârșit abrupt în 1956, când va rămâne paralizat în urma unui un atac cerebral devastator, care îl va ține departe de muzică până la sfârșitul vieții, în 1988. Cu o viață de concert tumultuoasă în Europa și SUA, cu turnee pentru trupele aliate în cel de-al doilea Război Mondial (Noua Zeelandă, Australia, Japonia și India) cu înregistrări încă din 1929 și o prezență remarcabilă la Festivalul din Edinburgh în 1955, Solomon a fost unul dintre VIP-urile pianistice ale istoriei. Această colecție este prima reabilitare digitală care oferă o imagine de ansamblu înregistrărilor sale, de la cele timpurii ca Variațiunile de Brahms/ Haendel și premiera mondială a concertului de Arthur Bliss, până la ultimele recitaluri din Berlin și Londra, trecând prin concertele de Mozart și sonatele de Beethoven pentru care a fost elogiat fără rezerve în presa timpului. De colecție!
PH20032
Solomon, pian
Orchestra Sinfonica di Torino della RAI, Philharmonia Orchestra, Royal Liverpool Philharmonic Orchestra, Lorin Maazel, André Cluytens, Herbert Menges, Otto Achermann, Issay Dobrowen, Walter Susskind, Sir Adrian Boult
Johannes Brahms, Ludwig van Beethoven, Frederik Chopin, Robert Schumann, W.A.Mozart, Joseph Haydn, P.I. Ceaikovski, Alexander Scriabin, Franz Liszt, Arthur Bliss, Edvard Grieg, J.S. Bach
Înregistrări 192-1956
*Rainer Maria Rilke – Toamna, traducere Alexandru Philipide