Intilnirea sa cu Branndy Alexander, specialist(a) in „reinventarea sinelui”, ii schimba intr-o oarecare masura viata. Multumita lui Brandy Alexander („regina absoluta, cu picioare lungi si laptoase, a petrecaretilor de prima clasa”), Shannon va invata sa-si creeze o alta viata in societatea americana, in care totul nu este decit aparenta.
Ce este monstrul invizibil, daca nu acea latura ascunsa a fiintei noastre care, in jocul cu realitatea, triseaza de fiecare data?
Printre temele abordate de Chuck Palahniuk se numara iubirea, schimbarea, automutilarea. Iubirea apare chiar in inceputul romanului. Exista mai multe forme ale iubirii in Monstri invizibili, si anume: iubirea parintilor pentru copiii lor (in acest caz Shannon a fost mereu in umbra fratelui ei Shane), iubirea dintre frate si sora, iubirea de sine si, in fine, iubirea inselatoare, care nu este cu adevarat iubire. Tema schimbarii este si ea prezenta in roman. Personajele isi schimba mereu locul, numele, masinile, povestile proprii, sexul si orientarea sexuala, fiind intr-un raport permanent cu „virusul mortal”Sida.
Automutilarea, sau distrugerea de sine, reprezinta de fapt tema principala a acestei carti. Prin distrugerea sinelui si stergerea completa a trecutului este posibila crearea unei noi identitati.
Inca din momentul inceperii naratiunii, Shannon precizeaza ca viata sa nu este decit un circuit inchis, care se intoarce mereu in punctul de plecare, un spatiu in care alteritatea nu poate exista cu adevarat. Acest roman derutant, plin de cinism si de umor negru, si care poate crea cititorului senzatia de jena, incepe cu un avertisment adresat lectorului: „Oricit de atent ai fi, vei avea senzatia ca ti-a scapat ceva, senzatia strecurata sub piele ca n-ai incercat totul. Senzatia aia de gol in suflet ca ai trecut in fuga tocmai peste momentele la care ar fi trebuit sa fii atent”.