Ei, cine sa ma bata? Am umblat toata ziua. Film. Cofetarie. Bar. Pupaturi. Am cheltuit toti banii, mi-am oprit bani doar cit costa personalul ca sa vin de la Iasi spre casa. Seara, am luat adresa tipei, i-am jurat ca o sa ne revedem si-am alergat la tren, ca nu mai era mult pina sa plece. Acolo, var’miu nu-i… Dai cautatura. Lume peste lume, vermuiala. Var’miu nicaieri… Fluiera trenul si pleaca… Am ramas in Gara de Nord cu citiva lei in buzunar… Hai sa ma calmez, ca vad eu, zic.
Nici macar tigari n-aveam si eram si lesinat de foame. Alt tren, peste doua ore… Ma asez pe-o banca-n gara si stau pina vine un politai… „Sa traiti! Am o rugaminte la dvs…” Ii torn povestea cu var’miu si-l rog sa-mi imprumute bani de tren, in schimbul buletinului… „Chiar cind ajung acasa, va trimit banii prin posta. Pe cuvint! Apoi dvs. ma puteti prinde foarte usor, daca aveti buletinul… Credeti c-as indrazni sa insel Politia Romana?”… „Ba, tu umbli cu cacaturi!”, mi-a spus el si mi-a smuls buletinul din mina. A scos un carnetel, si-a notat datele… „Ia-ti buletinul si cara-te, ca te-arestez, daca te mai prind pe-aici, fire-ai a dracu’!”… Sa-nnebunesti, nu alta. Nu ma dau insa batut. Caut sediul T.F.-ului, prind un om bun, ii explic situatia si-i cer acelasi lucru ca si politaiului. Mi-a zis ca el n-are bani, dar ca poate sa m-ajute… „Du-te la seful de tren si spune ca te-am trimis eu. Ma stie. Aranjeaza el…”
Cauta-l pe seful de tren. Dupa ce-am vorbit cu mecanicul de locomotiva, am reusit sa-l gasesc… „Mi se rupe mie de buletinul tau! Fugi, ba, de-aici!”… Priveam cu ciuda buletinul. Cred ca-l uram. Imi venea sa-l fac mii si mii de bucatele… Ma-ntorc la T.F… „Las’ ca merg eu cu tine”… Dar intre timp plecase si trenul urmator. Nu mai era altul pina a doua zi dimineata, la cinci… „Iti promit ca miine te urc eu. Stai si tu prin gara, da’ vezi sa nu te fure aurolacii”… Ce sa-mi mai fure, ca n-aveam decit buletinul…
Am ramas in gara, mort de oboseala si de foame…
(continuare in numarul urmator)