un deliciu al vietii mele de doctor plecat la vaccinari… Culmea e ca nu-mi amintesc cum o alintam… numele ei… stiu ca o injuram lung, inflorat, cu duiosie… iar ea itea urechile a pricepere si acceptare…
***
Cred totusi ca Lisca o chema… Eu o indemnam, hatuind-o abia simtit (era extrem de sensibila la semnale!), hai Lisca! hai Frisca!!! Avea o inspumare indecenta si parfumata… Am haladuit cu ea prin Valea Poienii… unde era o padure nesfirsita… in care imi placea sa ma pierd iarna…
***
Iarna foloseam o sanie cu doua locuri, cu talpici lucioase… Imi puneam un covor gros pe genunchi, sa nu inghet, si haladuiam pina adinc in padure… Copacii aveau dantele de zapada inghetata… ma gindeam la Labis… Era un aer pur de rai sub zero grade… Clopotelul de la gitul Liscai se auzea argintiu, fragmentat de frig in clinchete ascutite, subtiri, voioase… Insotit de o asistenta medicala, cred ca Aristita, luam parte la efectuarea vaccinarilor obligatorii pentru copii… Intram din casa in casa, mai toate femeile aveau copii mici, turnati cu duiumul… presupun ca era singura lor distractie… omul venea cam cherchelit de la crisma si mai „facea” un copil, indiferent de mizeria in care traia… De unde si expresia: „Dam din craci ca cei saraci!”…
***
Nu scriu un roman, e adevarat, doar schitez… Ma pierdeam in padurea aceea imensa, lasam pe Lisca la pas, ajungeam la o poiana larga… stam un timp, ma uitam, ma uitam, era ca o feerie, ca un basm… Apoi ma intorceam infrigurat… ma patrundea gerul… De fapt, in jurul Dolhascai, erau paduri nesfirsite… Si la o margine Siretul… Iar chiar pe linga casa in care stam, mai in spate, unde zacea si o piua veche, stricata, curgea Somuzelul… acolo prindeam porcusori, niste pesti mici ca degetul, cu o undita rudimentara, confectionata de mine… Cu o seara inainte puneam sub mal, in apa, o gaina moarta, sa se adune plevusca la mincare… Ii prajeam, Scamosila si Muteasca erau innebuniti dupa porcusorii astia prajiti in faina de porumb…
***
De Scamosila, un motan siamez adus de la Falticeni de mic, de la un medic, ma atasasem mult. Foarte afectuos, gelos chiar, ma urmarea cu o atentie deosebita cind scriam, asezindu-se deseori pe paginile albe, impiedecindu-ma sa misc pixul sau creionul pe foaie… Dupa masa, cind atipeam un pic, se tolanea pe pieptul meu, bagindu-si botul pina aproape de gura, incit ii simteam rasuflarea… Avea un efect soporofic… dormeam amindoi in nestire, uneori cite un ceas intreg… La trezire il dam jos de pe mine, el nedorind asta, prinzindu-se cu ghiarele, disperat parca, de ploverul gros de lina… Il calmam cu cite o farfurioara de lapte proaspat. Cu o limba mica, aspra, lipaia cu pofta portia si miorlaia sa ii mai dau… Muteasca aparea si dinsa de prin vreun ungher si cersea, ridicind gratioasa o labuta din fata, lapte… Era bautura lor preferata… Din cind in cind, Scamosila mai lingea si cite o picatura de lichior foarte dulce, apoi fugea disperat de arsura ce i-o producea alcoolul…