„Cu doar câteva luni în urmă, eram cu miile cei care am fi râs din toată inima pe seama inculților indignați de acest titlu. Acum, însă, incultura triumfă și domnește!“, se supără filosoful francez Raphaël Enthoven, într-o postare pe Twitter.
Supărarea lui Enthoven (și nu numai a lui) este provocată de știrea care a făcut înconjurul planetei: strănepotul Agathei Christie, James Pritchard, a fost de acord ca titlul celebrului roman al înaintașei sale, Zece negri mititei în traducere română, să fie schimbat în „cumintele“ și „corectul din punct de vedere politic“ Erau zece.
De fapt, schimbarea se referă la ediția în limba franceză a cărții, denumită până recent Dix petits nègres, fiindcă, în ceea ce privește ediția în limba britanică, titlul fusese de multă vreme schimbat. Celebrul roman polițist a fost lansat în 1939 în Marea Britanie, cu titlul Ten Little Niggers, după un celebru cântecel popular. Ediția americană din 1940 a apărut cu titlul de And Then There Were None (ultimul vers al aceluiași cântecel) în vreme ce, din anii ’60, alte ediții au folosit titlul Ten Little Indians.
Ediția franceză a cărții a rezistat până în 2020 în versiunea originală a titlului (cea în românește rezistă încă, dar nu se știe niciodată!). Motivul schimbării? „Când a fost scrisă cartea, limba era diferită, foloseam cuvinte care acum sunt uitate“, se justifică Gérard de Chergé, cel care conduce Le Masque, compania care deține drepturile literare și media ale operelor Agathei Christie. Ceea ce nu face decât să arate felul în care o mișcare politică de esență marxistă (asumată de fondatori), Black Lives Matter, își impune influența în lume, în urma tulburărilor din SUA din ultimele luni.
Impactul „insurecției“ mișcării marxiste Black Lives Matter asupra lumii culturii și spectacolului este covârșitor și nu pare a se opri.
De la Netflix la Amazon, platformele de streaming au reacționat scoțând în evidență seriale și filme create de cineaști de culoare, de la Moonlight la serialul Dear white people (pe Netflix). Și în Franța, Netflix „sugerează“ utilizatorilor „talente din comunitatea de culoare“. În acest timp, Amazon Prime a lansat în SUA secțiunea „Black History, Hardship & Hope“ în vreme ce, nu mai trebuie amintit, HBO Max provoca un uriaș scandal la finalul lunii mai prin retragerea temporară a filmului Pe aripile vântului pentru a-l livra apoi „în contextul potrivit“.
Un alt efect al agitațiilor marca BLM a fost și creșterea explozivă a vânzărilor, în lumea anglo-saxonă, a cărților care tratează probleme rasială. Șapte dintre cele mai vândute cărți pe Amazon.com se înscriu în această categorie, cărți precum White Fragility de Robin DiAngelo sau How to be an Antiracist a universitarului activist Ibram X. Kendi. În Anglia, în topul vânzărilor, este Why I’m No Longer Talking to White People About Race de Reni Eddo-Lodge, carte a cărei lansare, în 2017, a fost însoțită de polemici. La fel, cărțile cu tematică antirasistă stau foarte bine și în topurile de „ficțiune“, unde domină romanul Girl, Woman, Other al autoarei anglo-nigeriene Bernardine Evaristo.
BLM a dus și la anularea longevivului serial Cops în Statele Unite și a Little Britain în Anglia, acesta din urmă, serial umoristic, fiind atacat pentru faptul că își permitea să ironizeze britanici din toate mediile sociale, inclusiv femei de culoare jucate de actori albi machiați.
Un alt serviciu de streaming britanic a anunțat apoi retragerea, pe motiv de „injurii rasiale“ a unui episod din seria Fawlty Towers creată de John Cleese, membru al grupului Monty Python. După care la Liverpool au fost vandalizate plăcuțele care marchează strada Penny Lane, făcută celebră de Beatles, pe motiv că ar fi o aluzie la un oarecare traficant de sclavi.
Pe urmă, sunt ședințele de „autocritică“ publică la care s-au dedat multe personalități ale lumii spectacolului și divertismentului. Un exemplu este Marta Kauffman, cocreatoare a popularului serial Friends care a ținut recent să afirme că regretă că „nu am făcut destul pentru a asigura diversitatea rasială a serialului“.
Nu în ultimul rând, în colimator au fost luate și așa-zisele „muzici urbane“, o expresie care se referă concomitent la rap, hip hop, R&B. Din acest moment, această categorie este redenumită în cataloagele caselor de discuri și chiar la premiile Grammy care au înlocuit denumirea categoriei „urban contemporary music“ cu „R&B progressive“.