Daca toti au fost atinsi de aripa istoriei si au suferit de pe urma regimului comunist, nici unul nu a trait momente atit de dramatice precum Karel Ancerl. La 11 aprilie 2008, Karel Ancerl ar fi implinit 100 de ani. Centenarul a fost marcat, exemplar va spuneam, printr-un pelerinaj si o ceremonie la mormintul lui, in cimitirul praghez de pe colina Vysehrad, urmata de o alta in satul in care s-a nascut, la Tuapy, in sudul Boemiei. Evenimentul principal a avut loc insa in sala Suk a Filarmonicii cehe, unde viata dirijorului a fost evocata intr-o conferinta insotita de proiectii de film, imagini de arhiva, de catre muzicologul Petr Kadlec, curatorul expozitiei omagiale deschise in Rudolfinum, sediul filarmonicii. Tot acolo, Jana Gonda, directoarea casei Supraphon, a prezentat presei si melomanilor discurile omagiale realizate cu prilejul centenarului.
Cel dintii este un exceptional DVD, ce contine un documentar din arhivele televiziunii cehe, Cine este Karel Ancerl?, concertul de deschidere al Festivalului Primavara la Praga din 1968, cu interpretarea traditionala a poemului simfonic Patria mea (Ma vlast) al lui Smetana si, de la editia din 1966, concertul de vioara de Beethoven, avindu-l ca solist pe Henryk Szeryng. Cel de-al doilea omagiu il constituie volumul 43 al seriei Karel Ancerl Gold Edition, patru discuri dedicate aproape integral muzicii contemporane cehe, cu piese de Ilja Hurnik, Vaclav Dobias, Jan Kapr, Julius Kalas, Viktor Kalabis, Jan Seidel, Ivan Jirko, Petr Eben, Pavel Borkovec. Setul se deschide cu o inregistrare Benjamin Britten, The Young Person’s Guide to the Orchestra.
Ancerl si-a inceput studiile muzicale la Conservatorul din Praga in 1926, absolvind clasa de percutie si cele de compozitie, muzica de camera si dirijorat in iunie 1930. A avut sansa de a studia muzica de avangarda a epocii sale cu Alois Haba, elev la Berlin al lui Franz Schreker si cu dirijorul Vaclav Talich. In anii ’30 avea sa fie remarcat si sa se apropie de dirijorul Hermann Scherchen, devenind nu numai discipol dar, asemenea lui, promotor entuziast al muzicii contemporane. Un alt personaj celebru in epoca, Jaroslav Jezek, coleg de conservator, l-a introdus pe Ancerl, ca violonist si dirijor in orchestra de estrada a asa-numitului Osvobozene divadlo (Teatru eliberat de conventii). Dupa doi ani, Ancerl revenea la muzica clasica in calitate de director muzical si dirijor la radioul ceh, conducind din timp in timp si Filarmonica.
Ocuparea Boemiei de catre nazisti a avut drept consecinta demiterea sa de la radio, iar timp de trei ani, pina in 1942, Ancerl s-a retras in sudul Boemiei, unde a lucrat ca simplu muncitor. In noiembrie 1942, a fost deportat ca evreu, impreuna cu intreaga familie, in lagarul de la Teresienstadt (Terezin). Orchestra de coarde pe care a creat-o in lagarul utilizat de propaganda nazista a supravietuit pina in 1944, cind s-au incheiat filmarile la documentarul cunoscut sub titlul Fuhrerul le da evreilor un oras. Ulterior, orchestra si alti 1.500 de deportati din lagar au fost transportati la Auschwitz si peste 1.100 dintre ei, intre care ambii parinti, sotia lui Ancerl si fiul lor in virsta de un an si jumatate, au fost gazati de nazisti. Dirijorul a supravietuit, in lagarul de concentrare de la Friedland…
Revenit la Praga in 1945, Ancerl a fost invitat de Haba sa dirijeze orchestra fostei opere germane, iar din 1947 a preluat conducerea Orchestrei Simfonice a radioului ceh. Un turneu in acei ani avea sa-l conduca, pentru prima oara, si la Bucuresti, unde in octombrie 1947 dirija la Ateneu. Preluarea puterii de catre comunisti in 1948, emigrarea lui Rafael Kubelik si manipulatiile unui personaj detestat al epocii, ministru al Culturii, au condus la inlaturarea de la conducerea filarmonicii a dirijorilor Karel Sejna si Vaclav Neumann si impunerea prin decret a lui Karel Ancerl ca dirijor principal, sub pretextul recomandarii lui David Oistrach.
Orchestra l-a tratat timp de citiva ani cu mare ostilitate si doar tenacitatea si profesionalismul sau impecabil l-au facut acceptat in cele din urma. Ca si in perioada interbelica, Ancerl a privilegiat compozitorii contemporani, Bartok, Prokofiev, Stravinsky, Sostakovici, si pe cei cehi. Sub conducerea lui, Filarmonica pragheza a trait in anii ’50-’60 perioada ei de glorie internationala, invitata frecvent la Viena si la Festivalul de la Salzburg, in intreaga Europa, Japonia, Australia, Statele Unite si recunoscuta drept una din marile orchestre ale lumii. Inregistrarile lui Ancerl au fost distinse cu Premiul German al Criticii si, de trei ori, cel al Academiei Charles Cross, iar dirijorul invitat sa conduca marile orchestre de la Amsterdam, Londra, New York si Cleveland. Cronicile il descriau ca „energic, precis, dansant”, „mai apropiat de tipul lui Toscanini decit al lui Furtwangler”, „capabil sa scoata totul din orice orchestra: stralucire, sonoritate, sclipire brilianta, agitatie extrema, foc, profunzime, putere…”.
Toate au fost calitati ce au facut din Ancerl, incepind din 1969, cind in semn de protest fata de invazia trupelor sovietice s-a stabilit in Canada, unul din dirijorii invitati cei mai prizati de marile orchestre occidentale. Ancerl le scria apropiatilor sai cehi ca nu se considera un emigrant si ca nu a cerut niciodata azil politic, asteptind momentul cind o intoarcere va deveni posibila. Nu a mai supravietuit pentru a o trai inca o data. Ancerl s-a stins din viata, bolnav, la Toronto, in 1973. Numeroase inregistrari deshumate din arhive in ultimii 10 ani de casa de discuri franceza Tahra ii atesta cu prisosinta calitatile exceptionale. Iar editia nationala ceha, model, a casei Supraphon, in 43 de volume (peste 50 de CD-uri), la pupitrul Filarmonicii cehe, il mentine in memoria celor de astazi si miine.