Era vorba, fireste, despre chiar o apoteoza a mortii si despre o lectie privitoare la cum moartea poate fi instrumentata si utilizata… dupa moarte. Nu mi-a fost frica, mai degraba am fost amuzata de pitorescul straniu al capelei, unde indeminaticii capucini confectionasera o adevarata dantelarie din oase umane. Eram foarte tinara si tot ce insemna moarte nu ma atingea si nu ma atinsese inca. Asa incit am perceput lucrurile in pitorescul lor extravagant. Ajunsa peste multi ani din nou la Roma (dupa mai bine de douazeci de ani), nu am mai fost insa ispitita de locul cu pricina: Capela Capucinilor primise deja insemnele unui memento mori care avea toate sansele sa ma angoaseze si panicheze.
In 2007, in drum spre Venetia, am aflat insa din nou ceva care mi-a adus aminte de Capela Capucinilor, chiar daca intr-un fel mai putin triumfal (in schimb, cit se poate de angoasant). Pur si simplu, cautind un hotel unde sa innoptez, intr-un orasel pasnic din Austria, am zarit un magazin ciudat, cu mobilier ornamental confectionat din os: de elefant, tigru, leu, girafa, maimuta si din alte oase de animale considerate a fi emblematice si puternice pentru vremurile noastre. Era expus inclusiv un craniu uman de tinut in biblioteca, probabil precum in celebra tirada a lui Hamlet (descoperind craniul lui Yorick) linga viitorul mormint al Ofeliei. Nu stiu daca magazinul cu pricina (era elegant si exotic, ca sa zic asa) chiar avea cumparatori, dar produsele sale expuse cu gust si, in acelasi timp, cu emfaza m-au angoasat realmente. Nu sint o aparatoare inveterata a animalelor, dar nici o jupuitoare ori scormonitoare de oase a lor.
Am simtit insa ca magazinul cu pricina era sfidator, ca era un spatiu in hybris: ca aveam de-a face cu o depasire a masurii. Si mi-am inchipuit ce chilipir ar fi fost sa se vinda, la kilogram, cranii de tinut in biblioteca. De fapt, de ce sa ma mir? In 2000, cind am strabatut catacombele Parisului, unde se afla, depozitate pe vreo trei kilometri, osuarele de odinioara ale metropolei medievale, un turist chiar incercase sa fure niste oscioare, probabil cu scopul de a le expune mindru in propria-i casa. Noroc cu detectoarele de la iesire, care l-au simtit si i-au determinat pe bodyguarzii muzeului catacombelor sa-i confiste moralizator respectivele oase…