Cartile dumneavoastra ne spun ceva despre viitor, dar, cred eu, in aceeasi masura ne sugereaza cam ce ar trebui sa facem cu prezentul. E adevarat?
Da, desigur. As spune chiar ca prezentul reprezinta tema principala din majoritatea creatiilor noastre. Cit despre viitor, acesta nu e decit decorul in care se deruleaza evenimente pe deplin reale din zilele noastre.
Aveti mai multe romane care au fost ecranizate. Multi scriitori isi doresc asta. Mai multa faima, mai multi bani. Ce se va intimpla cu literatura? Credeti ca va deveni o arta minora? Naratiunea va insemna imagini pe un ecran cit mai mare si mai rar mici semne pe o hirtie?
Cinematograful n-a dus la disparitia teatrului. Ma gindesc ca nu va duce nici la disparitia literaturii. Desi sint gata sa accept ca procentul de cititori de beletristica va scadea in raport cu masa comuna de consumatori de hrana spirituala. La urma urmei, cititul e o ocupatie pentru elita, necesita un consum important de energie spirituala, o incordare a capacitatii intelectuale, o pricepere specifica de a retrai cele narate. Lectura, spre deosebire de imagini, necesita efort. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca lectura serioasa nu este deloc compatibila cu indobitocirea de sine, prin narcotice sau alcool.
Si in Romania, Calauza e un mit descoperit de fiecare noua generatie. Multi se intreaba despre povestea acestei colaborari a dumneavoastra cu Tarkovski…
Am scris despre acest lucru. Rasfoiti cartea mea Comentarii la cele (pe)trecute. O gasiti pe Internet, pe site-ul fratilor Strugatki. In ea se povesteste amanuntit acest lucru.
In cartile dumneavoastra abordati uneori o tema care nu este neaparat legata de science-fiction: puterea politica, modalitatea de a guverna un stat, un imperiu, o lume. A imagina, a scrie in acest fel nu inseamna numai noi tehnologii, intilniri cu alte lumi, ci si a schimba ceva in sisteme politice, sociale reale. Asta vreti sa sugerati?
Am abordat asemenea teme nu „uneori”, ci, as spune, aproape tot timpul. In genere, ne-a interesat prea putin literatura stiintifico-fantastica propriu-zisa, ci, mai ales, politica, sociologia, istoria. Majoritatea nuvelelor noastre trateaza asemenea subiecte. Cu toate acestea, niciodata nu ne-am ocupat cu previziunile. Am scris fie despre lumi in care ne-ar fi placut sa traim, fie despre universuri in care sub nici un chip n-am fi dorit sa nimerim. Utopii si antiutopii. Dar, inainte de orice, ne-a interesat, si repet acest lucru, prezentul: utopiile si antiutopiile nu erau decit decoruri ale realitatii care ne inconjoara. Conducerea ne-a considerat „minjitori cu noroi” (mai exact, „minjitori cu dohot” – n. trad. L. Ivanov), „indivizi care denatureaza realitatea noastra sovietica”, in vreme ce noi nu faceam, la o adica, altceva decit sa descriem lumea din jur, in modul in care noi o percepeam.
Credeti ca e posibil sa devina realitate acel concept de „univers la amiaza” asa cum il descrieti?
O asemenea lume va deveni posibila doar dupa ce va fi modelata si pusa in practica Teoria Suprema a Educatiei. Principala ei sarcina ar sta in formarea Omului Instruit, pentru care esential in viata ar fi munca creatoare facuta cu pasiune si succes. In momentul de fata, o asemenea sarcina pare absolut ireala, dar aceasta este singura cale de a „intrerupe suvoiul timpului” si de a-l transforma pe salbaticul aruncator de grenade cu reactie intr-un purtator al inaltei moralitati.
Afirmati „In general, un individ prefera sa locuiasca intr-un stat puternic. Citeodata ma intreb: cum reusesc ceilalti sa se descurce fara acel sentiment? Luxemburghezii, de exemplu?”. Ma intreb daca aceasta este valabil, si important, in cazul scriitorilor nascuti in culturi mici.
In Danemarca a trait Andersen. In Elvetia, Durenmatt. Tarile de rangul doi ale Americii Latine au dat lumii o pleiada de scriitori exceptionali. De aceea nu cred ca marimea si „grandoarea” unei tari ar juca aici un rol prea important. Scriitorii sint o marfa la bucata, nicidecum produse de serie. Aparitia lor nu se supune legii numerelor mari.
Va schimba lumea Internetul? „Bitii”, poetic vorbind, sint oare codul universului sau doar cel mai nou? V-a schimbat cumva reteaua de telefonie globala?
Intr-o anume masura, probabil ca da. Insa motorizarea ne-a influentat intr-un grad cu mult mai mare. Revolutia produsa de megabiti, dar nu doar aceasta, a facut ca lumea sa nu mai arate ca inainte. Secolul XX a fost bogat in revolutii, or, a o scoate in evidenta pe cea mai „importanta” e un lucru pe care nu l-as incerca.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Arkadi Strugatki a lucrat ca inginer la constructia fortificatiilor si mai apoi intr-o fabrica de grenade. A terminat Institutul Militar de Limbi Straine in 1949, devenind traducator de engleza si japoneza. Din 1955 incepe sa scrie sistematic si sa traduca. A debutat in 1956 cu un volum de proza scris impreuna cu L.S. Petrov. Marea majoritate a scrierilor sale este realizata dupa aceasta perioada, in colaborare cu fratele sau, Boris Natanovici Strugatki. Acesta a lucrat ca astronom in cadrul Laboratorului Observatorului Pulkovo din Rusia.
In 1958, cei doi publica Din exterior. Reflex spontan, iar in 1959, Tara norilor purpurii. Fratii Strugatki au publicat aproximativ 25 de romane, povestiri, scenarii (printre cele mai celebre, fiind scenariul filmului Calauza, regizat de Andrei Tarkovski), piese de teatru, eseuri, au condus cluburi de literatura SF si periodice de acelasi profil. Arkadi Strugatki fost ales presedinte al Consiliului Cluburilor de SF din Rusia. A murit pe 12 octombrie 1991.
Fratii Strugatki au fost distinsi cu numeroase premii: Premiul pentru cea mai buna carte a anului publicata in engleza, pentru Picnic la marginea drumului (1977), Premiul Jules Verne acordat de Congresul Scandinav asupra Literaturii SF (1979), Premiul pentru Cea mai buna carte publicata in 1986 acordat de Clubul iubitorilor de SF ALKOR, Omsk, pentru Valurile linistesc vintul (1988). In 1990 au primit Premiul de simpatie al cititorilor acordat de Organizatia Scriitorilor din Sankt Petersburg. Tot in 1990 au fost distinsi si cu Premiul Aelita, Marele Inel pentru romanul Melcul pe pirtie.