„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Iarnă la Kremlin. Rusia și a doua venire a lui Vladimir Putin, de Robert Service, care va apărea în curând la Editura Polirom.
– Fragment –
Victoriile au fost anunțate cu mare veselie de posturile de televiziune ale țării. Anterior, unele ziare rusești criticaseră faptul că guvernul acordase contracte pentru construcții în valoare de miliarde de dolari unor prieteni și asociați ai lui Putin. Peste hotare se anunțaseră proteste publice ale unor activiști străini împotriva recentei legislații ce se opunea drepturilor homosexualilor, însă acestea nu au mai avut loc. Jocurile s-au desfășurat pașnic. Forțele de securitate rusești fuseseră puse în alertă pentru a preîntâmpina atacuri teroriste – Kremlinul era îngrijorat nu doar de terorismul care zguduise recent alte țări, ci și de faptul că Soci era aproape de lanțul muntos caucazian, unde grupurile teroriste islamiste continuau să activeze. Precauțiile oficiale s-au dovedit eficiente, iar Jocurile Olimpice s-au desfășurat fără incidente serioase în cartierele rezidențiale ale atleților, pe patinoare sau pe pârtiile de schi.
Cea mai mare zarvă de la jocuri nu a avut nimic de-a face cu politica sexuală sau cu bombele, ci cu arbitrajul unui meci de hochei pe gheață între Rusia și Statele Unite. Turneul era încă în faza grupelor pe 15 februarie 2014, iar Putin și prim-ministrul Dmitri Medvedev veniseră să se uite la unul dintre sporturile lor favorite, în speranța unei victorii rusești. Meciul aproape că a provocat un incident diplomatic. Cu un scor de 2-2, jocul a intrat în prelungiri și rușii au trimis pucul în poarta americanilor, trecând în avantaj. Antrenorul a anulat însă golul, pentru că poarta nu era așezată corect. Spectatorii ruși probabil că nu s-ar fi supărat atât de tare dacă arbitrul nu ar fi fost american – o greșeală extraordinară din partea forurilor internaționale. În timp ce mulțimea partizană huiduia din răsputeri, comentatorii TV se întrebau cum a putut un arbitru american să primească sarcina de a conduce o partidă în care erau implicate Statele Unite. Când americanii au câștigat la loviturile de departajare, mulțimea revoltată a explodat.
A doua zi, Putin și-a exprimat regretul că problema cu poarta nu fusese observată mai devreme și a lăsat lucrurile așa. Trebuie să-și fi dat seama că urma să-și compromită scopurile legate de Soci dacă lăsa disputa să ia locul bucuriei și a preferat să ignore gestul lipsit de tact al lui Obama, care a trimis un mesaj de felicitare extrem de călduros echipei americane de hochei. Până la sfârșitul Jocurilor Olimpice, sportivii ruși au obținut treisprezece medalii de aur, unsprezece de argint și nouă de bronz. Mass-media rusească s-a lăudat că acest rezultat plasa Rusia în vârful clasamentului și la mare distanță de următorii concurenți, Norvegia, Canada și Statele Unite. Nu se spunea însă nimic de modul în care Comitetul Olimpic Rus ajutase la obținerea acestui rezultat, asigurând naturalizarea patinatorului sud-coreean Ahn-Hyun-Soo și a snowboarderului american Vic Wild – împreună, ei au câștigat cinci medalii de aur și una de bronz. Însă nici o regulă nu a fost încălcată prin recrutarea lor și Comitetul Olimpic Rus nu s-a comportat diferit față de alte comitete naționale.
În onoarea sportivilor ruși victorioși a fost organizată o recepție la Kremlin, unde au primit mașini luxoase și cecuri grase. Milioane de ruble le fuseseră rezervate celor care contribuiseră la sporirea prestigiului Rusiei. Ministrul Apărării Șoigu i-a acordat lui Ahn-Hyun-Soo o medalie pentru „întărirea comunității luptătoare“. Isprava atletică a patinatorului era cumva văzută ca un exemplu de combativitate pe care autoritățile doreau să-l promoveze în fiecare colț al țării. Mașinile erau vârful de gamă al firmei germane Audi – o concesie făcută ideii de superioritate a străinilor care nu se potrivea deloc cu preocupările patriotice ale liderilor ruși.
Politicienii din opoziție, sprijiniți de ziare precum „Novaia gazeta“, au arătat risipa și frauda care au însoțit contractele pentru jocurile de la Soci. Au avut parte de o dezamăgire, pentru că majoritatea rușilor au rămas încântați de imaginea Rusiei pe care jocurile o răspândiseră în întreaga lume. La sfârșitul anului a izbucnit însă un scandal legat de practicile de dopaj sistematic din rândurile elitei sportive a Rusiei. Pregătirile pentru Olimpiada de la Soci sfidaseră regulamentele. Liderii politici puseseră o presiune atât de mare pe organizatori pentru a produce o echipă invincibilă, încât aceștia le administraseră atleților substanțe pentru creșterea performanței. Ministerul rus al Sportului a respins inițial acuzațiile, dar, după ce Agenția Mondială Antidoping (WADA) și-a început investigațiile, dovezile au devenit tot mai constrângătoare și au scos la iveală dimensiunea complicității autorităților rusești. Angajații WADA au povestit cum i-a amenințat FSB-ul în timp ce-și desfășurau cercetările la laboratoarele rusești de testare antidoping. În condițiile în care tot mai multe abuzuri ieșeau la lumină, Grigori Rodcenkov, cel care le denunțase și care era directorul principalului laborator antidoping din Rusia, a fugit din țară și s-a ascuns în Statele Unite.
CARTEA
Vladimir Putin domină politica rusă de mai bine de două decenii. Înainte de el, țara a traversat o perioadă de relaxare și dezvoltare odată cu perestroika lui Mihail Gorbaciov – perioadă despre care unii au afirmat că ar fi primăvara rusă. După prăbușirea regimului sovietic în 1991 și alegerea lui Boris Elțîn ca președinte a început vara: Rusia avea o economie de piață și spera să joace în continuare un rol important pe scena lumii. Elțîn i-a cedat însă conducerea prim-ministrului său, Vladimir Putin. Cu el, a venit iarna la Kremlin: Putin a redus libertățile democratice și civice, a relaxat controlul asupra serviciilor de securitate și a permis un cult oficial al personalității sale.
În paralel, a încercat să reimpună Rusia ca mare putere armată, ordonând anexarea Crimeii și intervenția în războiul civil sirian. Dar, deși este hotărât să-și impună voința nu doar în cercul restrâns al puterii și asupra societății ruse, ci și pe plan mondial, Putin nu are un viitor sigur cât timp țara sa se confruntă cu probleme economice și în relațiile internaționale. Bun cunoscător al Rusiei, Robert Service face un portret al omului care o conduce și ne arată ce s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat.
AUTORUL
ROBERT SERVICE este membru al Academiei Britanice și al Colegiului St. Antony din Oxford, unde este profesor de istoria Rusiei; de asemenea, este membru al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. A publicat mai multe volume, printre care și elogiatele Stalin: A Biography, Russia: Experiment with a People, Trotsky: A Biography (Premiul Duff Cooper, 2009) și Comrades: A History of World Communism. De același autor, la Editura Polirom a apărut volumul Lenin. O biografie (2020).