Ați pățit, sper, să vă uitați la un film, pe banii voștri de curent electric și pe popcornul vostru, filmul să fie captivant, dar deznodământul să fie ca naiba. Nu zic că trebuie impusă o anumită corectitudine politică a finalurilor de film, dar chiar trebuie.
Fiindcă e timpul nostru. Plus investiția emoțională.
De aceea o să vă povestesc un film văzut recent, însă finalul îl modific după tiparul așteptărilor mele. Acțiunea se petrece într-o zonă muntoasă a Scoției. O comunitate restrânsă și închistată, oameni din ăia în a căror nume țipă rața și care dacă văd un turist încep să răcnească, ăia care nu sunt deja prea beți, „freedom!“.
Deși localitatea are nevoie mare de banii turiștilor. Iaca, Dumnezeu le pune mâna în cap și le trimite doi flăcăi de la capitală, cu chef să vâneze căprioare (dacă brusc v-a venit în cap colindul, e din cauza stilului meu literar manipulator).
Unul zărește prada și îi face celuilalt semn să tragă, ca într-un fel de Mac Bambi. Doar că din spatele căprioarei apare un Mac Braconier care primește un mare glonț în piept și aia a fost. Accident de vânătoare, exemplul cel mai elocvent de caz fortuit care se predă la școala de poliție din Câmpina.
Nimeni nu ar fi urmat să o pățească legal, era vina mortului. Doar că mortul avea un Mac Prieten care a început să urle și să agite arma spre turistul care făcuse boacăna, motiv pentru care ăstălalt a fost nevoit să explice faptic noțiunea de camaraderie și l-a împușcat pe Mac Prieten, într-un soi de legitimă apărare pe care doar un avocat al dracului de bun și de scump ar fi putut-o proba.
Atât de bine și-au ascuns faptele, încât a aflat tot Mac Satul, care s-a inflamat instant. Gândiți-vă cum ne-am enerva noi dacă doi bucureșteni ar face ceva rău în satul nostru, apoi turnați peste asta doi litri de whisky scoțian. Ce poliție, ce procuratură, ăștia erau pe cale să facă o execuție publică, cu muzică și dans, la care ar fi participat inclusiv copiii care demonstrau că și-au făcut temele pentru ziua următoare. Fiindcă scoțianul, oricât de zgârcit ar fi, nu se uită la parale când este vorba de „freedom“. În cazul de față, nu se uita la parale fiindcă ele nu existau. Singurii doi turiști pe care i-au văzut la ochi în ultimii ani urmau să închidă ochii.
Interesul socioeconomic a avut câștig de cauză. S-a șters totul cu buretele și turiștii au fost lăsați să plece, cu mâncare la pachet chiar, după ce li s-a smuls promisiunea că vor trimite și alte grupuri să cheltuie bani în Mac Sat. Și chiar au venit, mulți tentați de faptul că pentru o taxă suplimentară de 500 de lire poți împușca un localnic.