Ar fi dificil sa descriu, punctual, aceasta nelamurire a mea, sint prea multi candidati in prea multe locuri ale tarii pentru a-i lua pe fiecare in parte. Prin urmare, generalizarea e obligatorie si nu greseste cu nimic. Si, generalizind, pot spune ca n-am prea vazut pina acum candidati care sa-si asume un proiect concret si de impact imediat. O sa aduc bani pentru oras, spun unii. Localitatea va fi mai curata, zic altii. Voi sti sa atrag fondurile europene. Voi reda orasului mindria de capitala a culturii. Banalitati dintr-astea, asa cum am auzit incontinuu dupa 1990. Plus, fireste, aratarea cu degetul a nerealizarilor fostului primar, ale fostului sef de Consiliu Judetean si asa mai departe.
Pentru a fi totusi mai putin vag si plictisitor decit candidatii, care parca citesc, alegeri dupa alegeri, de pe o ciorna cu promisiuni neschimbata de aproape douazeci de ani, ma duc, iata, si spre un exemplu concret. Din Iasi. Calatoresc mult fie cu masina proprie, fie cu taxiul. Iar drumul meu ma face sa cobor zilnic Copoul. In ultimii doi ani mai ales, traficul din Copou a inceput sa consume nervii soferilor, ducind nu numai la intirzieri si plictiseli in timp ce stai la coada imensa ce te face sa inaintezi ca melcul intre Universitate si Fundatie, dar si la o atmosfera de lipsa de civilizatie, caci nervii soferilor duc la injuraturi, la aparitii cu bite de baseball in mina samd. Bucurestenii cunosc de mai multa vreme acest tip de manifestari, Iasul se afla numai la inceputurile lor.
In timp ce stai si casti in masina sau iti consumi nervii asteptind ca vehiculul din fata sa mai inainteze doi metri, nu se poate sa nu-ti cada privirea pe trotuarele care flancheaza soseaua. Si nu se poate sa nu observi cit de frumoase sint, ce bine sint ele garnisite cu locuri pentru flori. Dar, in acelasi timp, privirea ta de sofer sau de calator frustrat nu poate sa nu remarce faptul ca trotuarele de pe ambele parti ale drumului ocupa, fiecare in parte, cam tot atita spatiu cit inca doua benzi de sosea. Si, automat, te intrebi daca edilii stau vreodata la cozile infernale care se produc acolo. Te intrebi daca li se intimpla si lor, ca si tie, sa admire frumusetea trotuarelor. Si te mai intrebi daca sint si ei destul de frustrati sa-si puna o problema simpla: aceea de a ingusta trotuarele, de a crea atit pe o parte, cit si pe cealalta a drumului cite inca o banda de sosea. Chiar si asa, trotuarele vor ramine suficient de largi, locurile de flori vor putea fi pastrate, pietonii vor avea suficient spatiu de circulat, iar aglomeratia de pe sosea se va calma, automat. E doar un exemplu. Poate gresit, caci eu n-am staf administrativ care sa-mi atraga atentia asupra eventualelor inconveniente pe care un asemenea proiect le-ar putea atrage. Dar e un exemplu de idee concreta, pe care as vrea s-o aud macar in treacat, pe linga insipidele: „Voi reda frumusetea orasului”, „Voi atrage investitori”, „Ii voi face mindri pe cetateni” etc. „Voi reduce nervii soferilor” suna a promisiune interesanta. Iar daca, pe linga aceasta promisiune, se vine si cu un proiect, fie el atit de mic precum cel prezentat de mine, parca deja candidatul atinge ceva concret si din asteptarile electoratului.
Revin la generalizarea mea. Tot aud de ani de zile spunindu-mi-se, de catre lideri de partide, ca localele sint un barometru foarte bun pentru generale. Si ma intreb de ce. Raspunsul il avem tocmai in anonimatul in care se ascund candidatii de la locale. Nu vin cu solutii simple, care sa imboldeasca omul sa-i voteze. Vin cu promisiuni vagi, lipsite de vigoare si culoare locala, lasind practic decizia votului tot pe umerii partidelor. Nu votam oameni, ci votam in functie de preferintele politice. Si asta nu pentru ca noi, electoratul, n-am vrea sa votam oameni. Ci pentru ca, ascunsi dupa vorbele lor goale, candidatii nu ni se arata, de fapt. Ii vedem si totusi nu-s. Acolo, la televizor, apar doar niste umbre glasuitoare care se misca in cadrul procentelor oferite de partidul din spatele lor. Iar in panourile electorale mai importante sint culoarea de pe fondul pe care apare candidatul si sigla de alaturi decit omul insusi. Candidatii sint doar niste etichete lipite pe partide. Si-atunci, da, e adevarat, localele sint un barometru pentru generale. Un barometru inutil pentru noi si foarte util pentru cei care stiu ca, de fapt, puterea e una singura si roadele ei se impart de la Bucuresti.