Daca s-ar fi intimplat asa ceva, azi am fi fost la fel de buimaci identitar ca si cetatenii Republicii Moldova. Apoi Razboiul Rece ne-a pastrat la frigider asa cum eram inainte de 1945. Din 1990 incoace am inceput sa ne destramam lent, sa distrugem sau sa lasam sa se distruga tot ce insemna comunitate ori bun comunitar si sa privim indiferenti disolutia tuturor institutiilor comune, de la cele din educatie pina la administratie. Zeci, poate sute de mii de tineri valorosi, care ar fi putut constitui elita intelectuala si stiintifica a tarii, au fugit cu disperare din tara ce nu le oferea nimic, iar lipsa lor se simte si azi. Dar nu ne-a pasat. Cu noi, potopul!
Iar atunci a aparut la orizont Uniunea Europeana. Ajunsi membri ai selectei organizatii – mai mult pe considerente strategice decit pe merit –, am inceput sa urmam, miriind, directivele de la Bruxelles. Ne-am prefacut si ne prefacem in continuare ca abia asteptam sa ne sincronizam cu Occidentul, dar in realitate nu vrem decit ca ei sa aiba grija de noi, sa ne asigure prosperitatea si sa inchida ochii la micile noastre invirteli individuale. Cu ocazia asta alte doua-trei milioane de romani au tulit-o din Romania si lucreaza la bunastarea altor tari. Dar, cum sintem membri UE, n-o sa fim lasati sa murim de foame.
Ne-am scos! Inca o data!
Avem, probabil, cea mai proasta clasa politica din Europa. Indivizi care ar ocupa pozitii proeminente in Galeria Mondiala a Natingilor sau in Anuarul Infractorilor editat de Interpol ocupa functii de ministri, secretari de stat, parlamentari, prefecti. Fac legi, conduc si administreaza miliarde de euro, care se pierd pe cai nestiute. Indivizi agramati, pentru care limba romana e singura limba straina cunoscuta aproximativ, reprezinta elita politica si administrativa a tarii.
Avem, cred, cel mai prost sistem educational din Europa. Nivelul de incompetenta a ajuns atit de ridicat, incit am depasit faza in care aveam profesori prost pregatiti ce instruiau elevi cum le venea la tartacuta. Azi avem deja universitari incompetenti ce pregatesc profesori incompetenti pentru viitoare generatii de… de ce-o fi. Am inchis cercul.
Limba romana se vorbeste si se scrie tot mai prost. Personalitati ale culturii scrise fac greseli de ortografie si exprimare. Nu-i vorba, si sistemul ortografic s-a schimbat de atitea ori, incit nimeni nu mai stie ce e corect si ce nu – mai ales ca nici cei care l-au schimbat nu exceleaza neaparat prin competenta. E ceva tipic pentru noi.
Nu-i vorba, traim mai bine decit acum zece ani. Dar tot intimplator. Sau, cum zice romanul, tot raul spre bine. Cele doua-trei milioane de romani fugiti de saracia din Romania expediaza sute de milioane de euro rudelor ramase in tara. Banii respectivi sint sursa de supravietuire a multor romani. Fluxul asta de bani reprezinta un fel de ajutoare, precum cele trimise de ONG-urile caritabile in zonele africane subdezvoltate.
Asta e Romania de azi: o tara care rezista – sau subzista – intimplator. In ciuda liderilor ei, in ciuda clasei politice, in ciuda sistemului administrativ sau educational. Din punctul asta de vedere, putem spune linistiti ca Romania contemporana reprezinta intr-adevar un miracol. Nu tocmai miracolul pe care ni-l doream dupa 1989, dar, deh, ne multumim si noi cu ce avem. Decit nimic…