In romaneste, DNA inseamna altceva. Mai precis, DNA inseamna, de fapt, ORICE altceva decit ceea ce ar trebui sa semnifice. Specialisti criminalisti extrem de inteligenti? Anchetatori super-discreti si super-eficienti? Anchete bazate pe lungi investigatii si pe conexiuni logice de mare rafinament? Da, in filmele americane. Si, posibil, in realitatile lor, nu intr-ale noastre.
In lume, oamenii de stiinta se chinuie – ba au si reusit, partial! – sa descifreze harta completa a genomului uman. Asta inseamna ca au inceput sa aiba DNA-ul lor la degetul mic. In Romania, oamenii DNA-ului incearca, de ani de zile, sa descifreze harti mult mai putin complicate. Si, de cele mai multe ori, ajung ei insisi la destele mici si grasune ale altora. De exemplu, la mijlocul acestei saptamini, au avut in fata o harta care, cel putin la prima vedere, pare tot atit de complexa cit una pe care o tin minte de cind eram pusti. Aia era, daca nu ma insala memoria, de prin revista de larga respiratie „Pif”. Asta de acum nu contine, de asemenea, foarte multe elemente de dificultate. La capatul labirintului nu se afla Pif, Hercule, Obelisc sau Asterix. Acolo gasim mutra hahaitoare a unuia supranumit Gigi, citiva badigarji fiorosi si un personaj discret, numit Teia. Cine reuseste sa iasa din labirint intra intr-un gipan unde se afla un sac cu aproape doua milioane de euroi.
Specialistii lor au halate albe, multa carte si o tona de rabdare. In plus, au o calitate foarte rar intilnita: discretia. Drept e ca si expertii nostri sint la fel de discreti: nu-i vezi cu lunile. Iar cind vor sa-si publice rezultatele cercetarilor, arunca in fata niste indivizi imbracati in „halate” negre, vajnici barbati anonimi dotati cu masti pe fata si cu puscoaice impresionante. Trebuie sa fim, cumva, mindri ca noi, romanii, am omologat o noua metoda de cercetare: specialistii nostri publica mai intii rezultatele si abia apoi se apuca de investigat.
Stiinta e o chestie grea si anevoioasa. Si oamenii DNA-ului din strainatate, si oamenii DNA-ului din Romania pot depune marturie in acest sens. De un singur lucru putem fi absolut siguri: ADN-ul romanului nu are nici o legatura cu cel al cetatenilor din tarile civilizate. O singura dovada: ei au reusit, de citiva ani buni, sa cloneze parti din corpul uman. Ale noastre sint irepetabile si, pina la proba contrarie, imposibil de copiat. Asta nu ar trebui totusi sa-i descurajeze pe oamenii DNA-ului: ar putea incepe sa cerceteze harti incepind de la euglena verde. E cea mai simpla entitate vie si putem avea, macar aici, garantia ca inteligenta anchetatorilor depaseste inteligenta anchetatului.