Domnul Ilie Bolojan a stârnit un puternic val de mulțumire publică în momentul în care a anunțat că intenționează să concedieze jumătate din angajații Consiliului Județean Bihor. Mai ales eu, care locuiesc la aproximativ șase sute de kilometri, m-am simțit răzbunat. Optzeci și șase de bugetari ar urma să nu mai stea degeaba pe banii județului.
Aveam așa, un fel de strângere în spate de fiecare dată când mă gândeam la faptul că aparatul administrativ al C.J. Bihor este supradimensionat. Îmi imaginam un ibric de cafea cu cinci cozi, cărat de cinci secretare, toate neamuri între ele și afine ale unuia din cei opt șefi adjuncți ai biroului de plantat panseluțe județene bej. Pentru cele albastre există un alt birou, cu adjuncții, secretarele afine și cozile de ibric aferente. Ibricul este, în mod evident, achiziționat prin atribuire directă și a costat cât un Logan.
Când eram aproape hotărât să îmi fac un tatuaj cu chipul domnului Bolojan în locul celui al regelui spartan Leonidas în timp ce dă o palmă cu piciorul mesagerului persan (neam cu șeful de la achiziții) și îl aruncă într-o gură de canalizare din curtea C.J. Bihor, aflu despre existența noului meu idol. Este vorba despre domnul Romeo Dunca, recentul ales președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, care a declarat că va concedia nu mai puțin de cinci sute de angajați. Dintr-o dată domnul Bolojan știe cât de mic începe să fie.
Este la mintea cocoșului că în tatuajul meu nu mai e loc de șeful bihorean decât în postura de mesager persan, fiindcă nici măcar nu era vorba chiar de jumătate din personal, optzeci și șase de cumetri tot ar fi rămas la masa lui. Or domnul Dunca ar urma să concedieze inclusiv ansamblul de muzicanți, pe care i-ar obliga să-și cânte reciproc, în bublic, un ultim recviem. Ce desfătare poate fi mai mare pentru urechile contribuabililor decât să audă cum picură din trompete ultima salivă plătită de la buget? Mi-ar plăcea să văd chiar și o procesiune, în centrul orașului, în cadrul căreia celor cinci sute să le fie rupte reverele hainelor, ca un fel de rușinoasă degradare militară. Iar undeva, într-un colț de esplanadă, să plângă de invidie domnul Bolojan.
E dureros ca pe străzile din Oradea să se vorbească despre decizia curajoasă a domnului Romeo Dunca. O soluție pentru repararea imaginii ar fi ca la C.J. Bihor să fie angajați șase sute de noi salariați, toți frați, cumnați și verișori, la care Ilie Bolojan să se răstească, de față cu presa, încă din prima zi de lucru, apoi să-i concedieze. Dar asta repede, fiindcă luni dimineață am programare la Castor.