Rubrici  -  Oltita Cintec  -  Pandemia într-o instalație  -  

În aprilie, când eram consemnați cu toții la domiciliu și îl puteam părăsi exclusiv cu o declarație de motivare, Alina Hucai mi-a propus să elaborez un text despre pandemia cu care ne-a pricopsit loteria istorică.

Era încă la început, eram derutați cu toții, dar m-am lăsat tentată și am scris pentru acest volum colectiv pe tema noului coronavirus și a felului în care ne-a bulversat viețile. Am mers pe o formulă documentară, alegând câteva situa­ții reale, vecine cu absurdul, din România noastră, pe care le-am așezat într-un format de tip clasic, rânduindu-le în cinci acte, cu prolog și epilog („Teatrul oamenilor reali. Cinci acte, în România“). Nici prin gând nu mi-a trecut că, vreo câteva luni mai încolo, la ideea Vasilicăi Bălăiță (și ea semnatara unui text), sub coordonarea lui Octavian Jighirgiu cartea va genera o instalație performativă interdisciplinară.

Proiectul a căpătat contururi în programul aniversar al Univer­sității Naționale de Arte „George Enescu“ la 160 de învățământ modern la Iași și a fost prezentat, pentru câteva zile, la mijlocul săptămânii trecute, în spațiile Facul­tății de Teatru. Sălile de curs și holurile au fost reamenajate scenografic, devenind perimetrul unui parcurs numit Pan-Demon, compus din zece module prin care trece fiecare spectator. Fiind și eu parte a instalației, în spirit deontologic mă abțin de la evaluări critice, menținând articolul în tonuri descriptive, de semnalare a evenimentului.

Ineditul Pan-Demon e multiplu. E cea dintâi producție de gen de la noi. Reunește forme de expresie creativă specifice celor trei specializări artistice fundamentale din cadrul UNAGE (artele spectacolului teatral, muzică și arte vizuale), cumulând imagina­țiile a peste 80 de dascăli și în­vățăcei, un cuantum uriaș din care coordonatorul a selectat cu abilitate regizorală. Instalația începe încă de pe scările care duc la etajul devenit teritoriu performativ. Trei plasme afișează în buclă textele unora dintre autorii pre­zenți între copertele tomului editat de Sedcom Libris (dramaturgul Matei Vișniec, profesorul Marius Dumitrescu și eu însămi) interpretându-și propriile scrieri în variantă filmată.

Instalațiile redefinesc arta spectacolului

Studenți costumați în combinezoane de protecție anti-coronavirus ghidează participanții prin fiecare modul, indicându-le ce anume să facă. În grupuri de maximum patru persoane, cu mască, papuci de nailon, cu dezinfectant înainte de fiecare încăpere, pe circuite separate pătrunzi în lumea COVID-19 tradusă în limbaje estetice noi.

Instalațiile redefinesc arta spectacolului, orientând-o din­spre reprezentare înspre provocarea de experiențe. Pan-Demon e participativă, formatul fiind nu al privitului (ca în teatrul tradi­țio­nal), ci al trăirii unor serii de si­tuații. Procesualitatea înseamnă traversarea unor zone în care ți se oferă posibilitatea de a picta într-un interval limitat la câteva minute propria imagine a pandemiei. De a recita/ citi la prima vedere versuri, pornind de la care, pe un fond sonor prestabilit, studenți de la Coregrafie improvizează în limbaj corporal. De a pătrunde într-o cameră obscură unde ești rugat să deschizi ușile unor dulapuri în care se află fotografii sugestive și câte o mică boxă din care se revarsă fragmente muzicale diverse, de la clasic la modern. De a urmări așezat confor­tabil un scurt metraj nonverbal (scenariul Ioana Petcu) cu câteva personaje care traduc într-o stilistică expresionistă spaimele și angoasele pandemice. De a zăbovi în sala de cursuri pentru disciplinele teoretice, transformată de studenții de la Pictură printr-o murală ce pre­lungește perspectiva într-o iluzie vizuală. Pe peretele pictat curg în proiecție video mesajele unui grup de Messenger creat de o profesoară de română care, neavând altă tehnologie la îndemână, a apelat la populara aplicație, mesajele au­zin­du-se citite de studenții de la Actorie.

Te ia cu fiori pe șira spinării

Preferatul meu e modulul audio care recreează imersiv sonorită­țile tipice drumului internării bolnavilor de COVID-19. Spațiul reface naturalist un cort de triere, cu un pat de spital pe care ești invitat să te întinzi, cu căști pe urechi, cu ochii închiși. În sistem binaural trăiești ficțional, grație forței evocative a sunetului și dialogului, ce au trăit în mod real cei transportați la secțiile de infec­țioase într-o izoletă. Auzi fermoarul izoletei, sirena salvării în care ai ajuns, sunetele pașilor, ușilor, conversațiile asistentelor și doctorilor, rutina protocoalelor medicale. Te ia cu fiori pe șira spinării și cred că toți negaționiștii și contestatarii regulilor epidemiologice ar trebui să aibă parte de această simulare.

Există și un modul ludic, un altul în care operele de artă monumentală rezultate din examenul de licență, în acest an pe tema suferințelor umanului, sunt expuse în timp ce din sistemul de sonorizare răsună muzica coronavirusului, așa cum au tradus-o prin sonificare cercetătorii de la MIT SUA sub coordonarea profesorului Markus Buehler.

Octavian Jighirgiu și echipa implicată au reunit în Pan-De­mon modalități de expresie artistică extrem de variate, cu sprijin tehnologic, călăuzind vizitatorii prin game de emoție ample. Subintitulată proiect didactic, in­s­talația e mai mult de-atât. E un produs ce coagulează energii crea­tive, oferind oportunitatea experimentării unor soluții apar­ținând noilor estetici, propunând o serie de experiențe de conș­tien­tizare prin implicare afectivă a situației în care ne aflăm împreună cu întreaga planetă. Pă­răsești in­stalația după ce dai cu zarurile, pentru a vedea ce șansă/ neșansă ai să contactezi virusul. La sfatul medicilor, minimalizarea șanselor de îmbolnăvire înseamnă igiena mâinilor, purtarea măștii, distan­țarea spa­ția­lă, evitarea aglomerării. E urgența momentului.

Galerie foto