6 octombrie „Du-te la teatru, acasă e prea periculos“, spune un meme care se viralizează rapid pe internet. Dar lumea se închide, dincolo de pojghița de umor din rețelele de socializare, e multă tristețe și revoltă în inimile artiștilor. Pentru ei, luminile rampei se sting odată cu al doilea val COVID-19.
În Anglia muzicienii se mobilizează în fața Parlamentului britanic într-un ansamblu de 400 de instrumentiști independenți, pentru a atrage atenția asupra situației dificile prin care trec. Cântă 90 de secunde (20%) din Marte, prima parte a suitei Planetele de Gustav Holst, adică 20% din veniturile lor de la Guvern. Într-o lume din ce în ce mai terifiată, „cultura este muncă“ doar pentru cei care o fac și pentru cei puțini cărora le lipsesc arta, concertele și spectacolele. O viață culturală activă devine utopie. Dar, se poate și mai rău, în Franța s-au închis chiar și librăriile.
7 octombrie Urmăresc via internet concertul deschiderii stagiunii 2020-2021 la Ateneul Român, care, în ciuda așteptărilor melomanilor bucureșteni, e unul exclusiv online. Pavana de Fauré, care deschide simfonicul, e mai tristă ca de obicei, dar urmează admirabilul Andrei Ioniță în Concertul nr. 1 în la minor pentru violoncel și orchestră op. 33 de Camille Saint-Saëns. Mă amuză tenacitatea cu care presa copiază sintagma „violoncelist de talie internațională“ din comunicatul de presă. La doar 26 de ani, Andrei e departe de clișeul gol, un interpret minunat și complet, cu o poftă de cânt animato și un sunet ireal în tema meditativă a primei părți allegro non troppo. Scena se luminează în cadența părții a doua, pur și simplu memorabilă, iar impetuozitatea ritmurilor de sarabandă din final e una explozivă. Orchestra Filarmonicii „George Enescu“ e cucerită în acompaniament, dar cu tempouri adeseori dezlânate de britanicul Stefan Asbury. Nu doar în Saint-Saëns, cât mai ales în Simfonia nr. 2 în Re major, op. 36 de Beethoven din partea a doua, rarefiată sonor de efectivul subțiat al ansamblului, din rațiuni de distanțare sanitară. Filmarea e proastă, camere puține și cadre repetitiv-mecanice, managerii de filarmonici trebuie să investească rapid în ceva tehnică audio-video sau să gândească un parteneriat cu televiziuni serioase: pandemia mai durează, numărul dezamăgitor de mic al celor care au văzut concertul pe internet are sigur legătură și cu asta.
© Nikolai Lund
Deprimat de surditatea care progresează, Beethoven scrie Testamentul de la Heiligenstadt la începutul lui octombrie 1802, la scurt timp după finalizarea celei de-a doua simfonii. Textul e de fapt o scrisoare adresată fraților săi Carl și Johann, pe care îi crescuse practic după ce tatăl lor cade în patima alcoolismului, cu scopul de a fi citită după moartea sa. Recitesc mărturia traumei în Beethoven: Letters, Journals and Conversations, Thames & Hudson Ltd, 1984, poate cea mai completă ediție a corespondenței și notațiilor intime beethoveniene, îngrijite de muzicologul și editorul german Michael Hamburger. Compozitorul crede că are 28 de ani, nu-și cunoștea pe atunci data nașterii. Are de fapt 32 și scrie: „Nenorocirea mea e de două ori mai mare, pentru că mă face să fiu interpretat greșit de către semenii mei; pentru mine nu există nici o plăcere în aceste întâlniri cu oamenii, nu pot participa la discuții, nici măcar schimb de păreri nu mai pot face. Sunt nevoit să trăiesc aproape singur, ca un condamnat și nu pot să intru în contact cu societatea decât atunci când este absolut necesar“.
14 octombrie La o lună de la începerea noului an școlar, 789 de unități e învățământ sunt în Scenariul 3 sau roșu. De trei ori mai multe față de câte erau pe 14 septembrie, o creștere galopantă ce indică o dublare a numărului de școli trecute pe învățământ 100% online. La fel ca în cazul transmisiilor muzicale, și școala online e o catastrofă. Nu știu cât poate ajuta, dar pentru timpul liber al părinților cu copii care se plictisesc, recomand acest link despre cum poate fi explicat Beethoven celor mici: https://interlude.hk/my-beethoven-by-eliza/?fbclid=IwAR0XzQew-doK4_MurNkZV5hjHpErZaUT4uM6X_H6ELjwfUPwZAJ___zS6i8
21 octombrie Bach Online, un concert cu înregistrări realizate în regim live, în iunie-iulie 2020, pe scena Ateneului Român, e o rază de fericire sonoră în aceste zile confuze. Realizat de Simona Oarfă și Răzvan Georgescu și prezentat de Dan Dediu, proiectul e susținut de membri ai corului filarmonicii bucureștene pregătit de Iosif Ion Prunner, cu câțiva instrumentiști invitați. „A unge la inimă“ e o expresie care nu poate descrie încântarea unui ceas întremător de muzică bachiană: „consolare, speranță și pace sufletească într-o perioadă incertă și temătoare“, în cuvintele bas-baritonului și dirijorului Răzvan Georgescu, un impecabil muzician și un mare îndrăgostit de Bach, căruia îi mulțumesc pentru această bucurie cu chiar Jesus bleibet meine Freude din Cantata BWV 147 la final. Regret că acest concert nu mai poate fi vizionat pe pagina Filarmonicii, nu știu din ce motive.
https://www.youtube.com/watch?v=k7PNFDrcqmY
22 octombrie 80% dintre muzicienii profesioniști britanici își pot pierde locul de muncă până la sfârșitul anului, e concluzia unui studiu Media Insight Consulting. Studiul subliniază, de asemenea, că aproape 3 din 5 (76%) angajați într-o formă de activitate muzicală sunt în prezent lipsiți de activitate, din cauza restricțiilor sanitare impuse de criza COVID-19, iar 15% au început deja o recalificare profesională. Pe termen lung, pandemia poate avea un impact devastator asupra ecosistemului muzical, pentru că mulți artiști, promotori, festivaluri sau chiar instituții cu mari probleme în chiar aceste momente nu-și vor mai reveni niciodată.
27 octombrie Gabriel Bebeșelea, dirijorul principal al Filarmonicii de Stat „Transilvania“, postează pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă în care își exprimă nemulțumirea pentru numirea unui manager interimar la conducerea Filarmonicii de Stat „Transilvania“ în persoana lui Cătălin Nistor, absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ și membru al Corului Filarmonicii. Un mesaj de „luptă împotriva imposturii și a lipsei oricărei busole morale“, spune muzicianul stabilit la Viena, care adună rapid un număr mare de susținători, comentarii și declanșează chiar o petiție online către Consiliul Județean Cluj, în vederea reexaminării acestei numiri. Sunt de acord cu muzicianul, obiceiul instalărilor politice a unor manageri în instituțiile de cultură e o imensă eroare, dar mă întreb ce crede omul Gabriel Bebeșelea despre standardul dublei măsuri? În 2016, când tot o numire a unui manager interimar pulveriza corpul de balet al Operei Naționale București, în frunte cu fenomenala Alina Cojocaru, nu era deranjat de acest obicei al sistemului românesc și de consecințele sale?
În climaxul scandalului, pe 29 octombrie, Radio România Muzical, o instituție care se ocupă cu muzica, dar care trebuie totuși să reflecte jurnalistic evenimentele, îi ia un interviu dirijorului semnatar al scrisorii deschise, fără să pună măcar patru întrebări simple celui/ celor care l-au numit pe interimarul de la Filarmonica din Cluj: de ce, pe ce criterii, pentru cât timp și când va fi concursul pentru ocuparea postului. De ce nu?
31 octombrie Începe „Sonoro 15. Pasărea Măiastră online“, un proiect care poate fi văzut pe sonoro.ro, cu Brâncuși & Beethoven în prim-planul ediției 2020 și muzicieni remarcabili în recitaluri pe care le veți iubi. Răzvan Popovici, un muzician cu excelent spirit antreprenorial și de un optimism incurabil, crede că în decembrie, când vor avea loc concertele din partea a doua, totul va fi bine. „Cu cât sunetul se aude mai clar, cu atât mai mică este privighetoarea…“ e mottoul acestei ediții, din Iosif Brodsky.
https://www.youtube.com/watch?v=JH7l9MBFlKc&feature=emb_logo
2 noiembrie COVID-19 stinge lumina la Filarmonica din Berlin până pe 30 noiembrie, conform măsurilor dispuse de autoritățile federale germane. Kirill Petrenko închide ultimul concert înaintea lockdown-ului cu 4’33 de John Cage, un sfâșietor tacet.
FOTO 1: © Chiharu Shiota
1 Trackback