Se apropie cu pași repezi luna decembrie și nu aș vrea să fiți prinși pe picior greșit. Este luna când dintr-o dată ne trezim mult mai darnici și vrem să ne implicăm în tot felul de activități umanitare.
Deși nu este dată nici o lege care să interzică generozitatea în celelalte unsprezece luni ale anului, cutuma a impus ca doamna Undrea să fie singura care fluieră mobilizarea.
Mai toate balurile caritabile, acțiunile de strângere de fonduri sau măcar de conștientizare (atunci când nu știi să strângi fonduri) sau descinderile la domiciliile unor familii nevoiașe trebuie înghesuite în cele două săptămâni dinaintea Crăciunului. Atunci apare și se manifestă oligopsonul.
În termeni economici, asta înseamnă că pe piață joacă un număr mare de ofertanți și un număr redus de cumpărători. Transpus la acțiunile noastre, avem brusc o ofertă de bunătate care depășește cu mult cererea, dar asta și fiindcă nu știm să o identificăm cum trebuie.
Bun, ai fost pocnit de sentimentul dărniciei decembriste. Ai adunat niște haine, ai cumpărat portocale, niște alimente de bază și câteva jucării, pe care le-ai așezat pe masă, cu grijă să eviți să fie în contre-jour. Altfel, fotografia pe care o scapi din greșeală pe rețeaua de socializare nu va fi mare generatoare de aprecieri. În descrierea acestei fotografii lansezi și studiul de piață: haideți să fim mai bla bla, un paragraf înduioșător, apoi lansezi întrebi cine poate recomanda o familie sărmană care să merite acest gest. Meritatul ăsta îți gâtuie opțiunile, ți le obturează precum un aterom pe aortă. Fiindcă de portocalele tale nu este demn orice năpăstuit al sorții.
Familia pe care o cauți trebuie să fie sub limita subzistenței, dar să dea dovadă de niște calități umane de excepție. În primul rând, copiii să fie minimum trei, dintre care unul să umble desculț. Să fie săraci, dar dedicați trup și suflet învățăturii, cu note de la opt în sus, fapt probat prin prezentarea, încă din pragul ușii, a carnetelor de note. Mama lor trebuie să fie virtuoasă, eventual să prezinte o declarație semnată de toți vecinii prin care să dovedească lipsa oricărei metehne. Să fie un monument de curățenie și ghinion. Tatăl să fie de o bunătate din aia de blând pastor. Și să nu bea. Deloc să nu bea. Să își dorească foarte mult să muncească, dar societatea capitalistă nemiloasă să nu-i ofere această șansă.
O să constați cu uimire că nu găsești candidați la portocale, fiindcă ceea ce cauți tu este de fapt o familie de săraci profesioniști, pentru care se bat unii mult mai bogați decât tine. Mai bine pune în colet și un litru de vodcă și oprește-te în dreptul primei case fără antenă satelit.