Sibiu Jazz Festival, sapte zile spumoase de muzica de pe trei continente. Din fericire, festivalul a revenit pe scena de la Casa Sindicatelor, cu o acustica si un confort mult mai bune decit anul trecut, la cort. Insa si cu citeva restrictii care au mai domolit atmosfera de obicei mult mai incinsa decit la aceasta editie. Unsprezece trupe, reunind muzicieni din paisprezece tari, s-au perindat pe scena sibiana, dupa primele doua seri in care au concurat trupele studentesti. Cel care a deschis festivalul, Berti Barbera, alaturi de trupa 4Given, a dat un spectacol de zile mari si avea sa ramina, in opinia multor spectatori fideli, una dintre cele mai interesante prezente ale festivalului, pina la final.
Aprinzind un betisor parfumat, Barbera s-a declarat bucuros ca deschide „acest festival la care acum 20 de ani nu visam sa fim nici spectatori” si a invitat lumea sa se relaxeze si sa se simta bine. S-a dovedit maestru in a conduce publicul catre placere, caci a urmat un spectacol exceptional, lung de aproape doua ore, in care cvartetul a combinat stilurile muzicale, trecind totul prin filtrul colorat si cu nenumarate arome ale jazz-ului.
Momentul Smoke on the Water – „Il facem noi de jazz”, a glumit Barbera – a fost remarcabil; hitul rock al celor de la Deep Purple a sunat minunat si s-a intiparit in memorie. Barbera a dialogat permanent cu publicul, indemnind spectatorii sa intre si pe site-ul trupei. „Ar fi minunat sa tinem legatura. Nu sintem putini, dar populatia creste!”, a spus muzicianul, incheind cu „Esti ceea ce asculti!”.
Muzica-roman
Djabe, trupa numarul unu de jazz-world fusion a Ungariei, l-a adus printre spectatori si pe ambasadorul Ungariei la Bucuresti. O trupa in care mai mult ca oricind instrumentistii pareau sa calatoreasca fiecare pe drumul sau separat, pentru a se reintilni si a scrie laolalta o poveste cursiva, sofisticata, coerenta, ca un roman alcatuit din nenumarate planuri paralele, excelent intretesute. Remarcabil saxofonistul Mihaly Dresch, dar si Ferenc Kovacs, la trompeta, vioara si vocalist, incintatoare toate acele instrumente ale percutionistului care, precum un magician, folosea de pe masa sa cu bunatati fel si fel de obiecte neasteptate. Cei sase au inchinat un cintec percutionistului lor, care a murit anul trecut. In picioare, au cintat la instrumente aduse din Indonezia, alcatuite din tuburi de lemn.
Asteptat si apreciat, Quintetul Eldad Tarmu, cu o componenta USA, Israel si Romania, l-a avut ca oaspete pe Henry Franklin, o celebritate a jazz-ului american.
In picioare la Big Band
Pentru prima oara, sala s-a ridicat in picioare dupa recitalul exploziv de simbata seara, al Jean Loup Longnon Big Band, din Franta. Singurul big band invitat in festival a oferit un spectacol dincolo de muzica. Maestru al intretinerii publicului, Jean Loup Longnon – prezentat de directorul festivalului, Konstantin Schmidt, drept „o biluta care se rostogoleste pe toata scena” –, seful big band-ului, grasut si imbracat cu sacou rosu, a sustinut adevarate numere de stand-up comedy intre cintece. A prezentat cu sarm pe absolut fiecare muzician din orchestra, spunind mici povestioare. La fel a facut si cu cintecele, astfel ca intregul spectacol a parut o calatorie inspirata din muzica, insa dusa cu mult mai departe de aceasta. Minunate cintece precum cele pe versuri de Boris Vian, la fel ca si prezenta solistei, Chloe, cu care Jean Loup a cintat in duet, uneori chiar si fara cuvinte, legind sunete jucause intre ele ca pe niste panglici colorate, cu maiestrie impletite in virtejuri de bucurie.
Tok Tok Tok si frumoasa nigeriana
Ultima zi de festival, duminica, a fost probabil una dintre cele mai reusite. In deschidere a cintat Marius Popp Trio, avindu-l ca invitat pe saxofonistul Harry Sokal, unul dintre cei mai distinsi muzicieni ai Austriei. La tobe, diabolicul Lucian Fabro, spre deliciul sibienilor care ii gusta muzica de ani de zile, fie in Imperium, fie la Faust…
Festivalul s-a incheiat cu recitalul trupei Tok Tok Tok, cu muzicieni din Germania si o solista din Nigeria. Frumusetea lui Tokunbo Akinro n-a trecut neobservata si a fost ingredientul forte al unui succes nebun, care din nou a ridicat sala in picioare. Cu bis dupa bis a luat sfirsit Sibiu Jazz Festival, editia cu numarul 38.
Ministrul Culturii, din intimplare
In a doua seara de festival, la ultimele melodii din galele studentesti, in public s-a aflat si ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, insotit de prefectul Ilie Mitea. Ministrul nu a urcat pe scena, desi invitat, si a preferat sa spuna citeva cuvinte publicului din fata scenei. Fata in fata cu directorul festivalului, Konstantin Schmidt, ministrul a marturisit ca nu stie de ce in acest an Ministerul Culturii nu a sponsorizat festivalul. „Voi face o ancheta ca sa aflu de ce, dar promit ca anul viitor ministerul va sustine festivalul”, a spus Iorgulescu, stirnind rumoare. Ministrul Culturii, aflat la Sibiu pentru lansarea candidatilor PNL, nu a uitat sa faca si o mica referire la alegeri: „Nu am venit aici sa fac campanie. De fapt, stiu ca Sibiul e liberal, dupa ce a fost Capitala Culturala Europeana”.
La inceputul festivalului, directorul Konstantin Schmidt isi declarase nedumerirea fata de faptul ca, la a 38-a sa editie, festivalul nu a mai fost sponsorizat de Ministerul Culturii, respingerea proiectului nefiind insotita de nici o justificare. Sibiu Jazz Festival a fost sustinut de la bugetul local si de sponsori.
Sindicate vs Pavilion
Desfasurat pe scena de la Casa de Cultura a Sindicatelor, Sibiu Jazz Festival a fost un prilej pentru ca iubitorii muzicii din Sibiu sa se intrebe cum se va desfasura Artmania Festival la cort. Beneficiind de exact aceeasi companie care a asigurat sunetul si in 2007, festivalul de jazz a sunat cu mult mai bine in acest an, fata de anul trecut. Pavilionul 2007 nu este un loc potrivit pentru concerte, spun cei care au organizat concerte in cort. Directorul Sibiu Jazz Festival a marturisit ca si acum „imi ies prin creier cele opt colturi ale cortului”.
Restrictii
In acest an, la Sibiu Jazz Festival nu s-a mai permis fumatul in intreaga Casa a Sindicatelor si nici sa se intre cu bauturi in sala. S-a fumat in fata salii si s-a baut in holul mare, in pauze. Masura a stirnit unele nemultumiri. Atmosfera a fost mult mai linistita ca la alte editii, dar au fost si exceptii. In ultima seara, niste spectatori bine ametiti si innebuniti de farmecele solistei nigeriene au dat chiar ei un adevarat spectacol.