Rubrici  -  Andrei Craciun  -  Jurnal din anii molimei (XVI)  -  

Continuă necazul în lume, continuă și jurnalul menit să aducă zâmbetul pe chipuri, ce credeați?

Duminică, 8 noiembrie

Și nu uitați, dragi cititori, că, vorba ceea, bani are și Donald Trump.

Sâmbătă, 7 noiembrie

Dacă îi dai o bidinea de portocaliu, Firea e leit Trump, dacă îl îmbraci într-o rochiță roz, gata, Trump e Firea. I-a văzut cineva pe aceștia doi vreodată în aceeași încăpere? Ce mai ticluiește nemernicul de Soros?

Mă bucur că am ajuns să trăiesc ziua în care pe președintele Statelor Unite ale Americii să-l mai cheme și Robinette.

Dacă era bugetar special ro­mân, mânca Joe Biden, dragul de el, deja de 50 de ani la pensioara specială.

Vineri, 6 noiembrie

La fel cum, așa cum se spune, cinci din șase jucători de la ruleta rusească susțin că e sigură ruleta – tot așa spun și cinci din șase bolnavi de noul coronavirus. Poate înțelegem măcar atâta lucru.

Joi, 5 noiembrie

Nu știu, dar dacă vin cavalerii Apocalipsei și nu mai e oranjgutanul (CTP dixit) la Casa Albă se supără oamenii ăia, i-am pus degeaba pe drumuri.

Miercuri, 4 noiembrie

Nu știu de ce, dar mi se pare că cea mai mare preocupare intelectuală a nouveau-râșilor români, niște țărani flaușați îmbo­gățiți din afaceri cu statul-interlop, este dacă la trabuc se asortează mai bine sămânța de dovleac sau tot aia de floarea soarelui.

Cum zice și un cântec popular la noi în mahala: așa e când ai țara mică/ ajungi să te conducă Șică.

Marți, 3 noiembrie

Parcă-i și aud pe bulgarii din Opoziție, căzuți în deznădejde: dacă mai ținem mult Guvernul ăsta, or să ne depășească și românii…

Luni, 2 noiembrie

Doi ani de la tristul caz al domnului Vrabie de la Buzău. Domnul Vrabie locuia în casă cu soția, și – scriau gazetarii buzoieni (de unde știu ei?) – nu a mai putut să îndure cicălelile nevestei, care i s-au dovedit fatale. Căci, după o ceartă cu doamna Vrabie, el a sărit pe geam.

Soții Vrabie locuiau la etajul I, așa că domnul Vrabie s-a ales, într-o primă fază, cu o mână ruptă. Peste noapte însă, în întunericul unui spital buzoian, starea sa s-a agravat și domnul Vrabie și-a dat duhul.

Duminică, 1 noiembrie

De câte ori un ins/ o insă fără harfă primește apreciere, unui înger îi cade o aripă, unui cățeluș îi sângerează o lăbuță, unui co­pilaș îi dau mucișorii. Să marginalizăm, tovarăși, elementele fără harfă, căci Dumnezeu e sus și vede și nu se amuză deloc, Dumnezeu e trist, cătrănit, încruntat și ne dă pangolin, pucioasă, temperaturi polare și pesede, ca să ne învățăm minte.

Ce se poate întâmpla rău într-o epocă în care, pe ditamai internetul, se face captatio benevol­entiae cu cotoii?

Nu știu dacă e OK să îi tot zicem lui Mercur că e retrograd. Are și Mercur sensibilitatea lui. Apoi ne mai și mirăm că ne guvernează ca un pesede. Sau ca un penele, totuna.

Sâmbătă, 31 octombrie

Uite că, pas cu pas, s-a făcut anul de la alegerile prezidențiale. Ce vremuri frumoase, pline de raza la pătrat. Amintirile, cu ele rămânem.

Dar: vrem mai mult pe viitor. Vrem mai mult, candidați! Merităm. Vrem să dansați șâkâ­dâm-șâkâdâm la Obor cu un mic în tre dinți, înveșmântați într-un splen­did imprimeu cu Răpirea din Se­rai în timp ce scoateți panglici pe nas, spre a fi frumos. Ar fi pă­cat să nu ne rămână de­mo­crația tot originală ca un trening turcesc.