In prelungirea arhivelor „intertextuale”, pline de toate cartile lumii – a caror fidela icoana, pentru profetii postmoderni de azi, este Internetul –, scriitorii au inceput sa imagineze arhive posibile, fabuloase depozite livresti compuse din carti inexistente. Un exemplu este fabuloasa Enciclopedie a mortilor descrisa de catre Danilo Kis, in care sint inregistrate in cea mai mare amanuntime toate evenimentele vietii oamenilor obisnuiti, conservind astfel amintirea vietilor lor irepetabile.
Inainte de Kis si de a sa Enciclopedie, un proiect inca mai ambitios de a aduce laolalta kilometri liniari de arhiva ireala a fost acela al lui Mircea Horia Simionescu din Bibliografia generala. O bibliografie, cum se stie, compusa din rezumate de carti inexistente. Simionescu a creat o intreaga comedie a literaturii in cartea sa, parodiind titluri notorii (Divanul inteleptului cu perna, Orient-Expresul indepartat, Ascensiunea unei matracuce) sau inventind opere noi ale unor autori cunoscuti (sint citate Istoria lucrurilor si a opiniilor de G. Calinescu, dar si Cartea despre femeia esentiala si lumile anexe, de M.H. Simionescu insusi!), modificind continutul unor opere celebre sau atribuindu-le altor autori (volumul Plumb, de George Bacovia, e dat drept aparut in „Biblioteca pentru metalurgisti”). Multe titluri sint pur si simplu bufone: Horatii, curiatii si masinile lor, Defecatia la Haendel, Nudismul sub Mihai Voda Viteazul. Altele parodiaza variate genuri de tiparituri, implicind o anumita raportare la scris si la constiinta de sine a scriitorului: Ce se poate petrece intr-un patrulater, Misiunea doamnei Sachelarie in literatura americana, Dublul sens al rotunjirii universului poetic sau Despre imbecilitatea cititorului.
Cu putina atentie, observam ca o lume intreaga se manifesta in Bibliografia generala, chiar daca e vorba de o lume pe dos. Locuitorii ei sint scriitorii grafomani (numiti Nicolaus Rembrandt, Sandro Bastardi, Prevert Georgescu sau maior Grigore Tasca) care publica la edituri cu nume trasnite („Nepieritoare si zburatoare militare” din Geneva, „Galina super” din Konigsberg sau „August Nietzsche si nepotii” din Munchen). Publicul cititor, ne putem inchipui, este unul enciclopedist, cosmopolit, egal de interesat de orice, de pilda de istoria balcanica (Jupuirea de viu in relatiile dintre Puterea otomana si satul Tartasesti, judetul Covurlui), dar si de pictura contemporana (Arta lui Spiridon van der Welde), de biografii romantate (Splendida cariera a lui Bob Hora), de studii stiintifice serioase (Tratat elementar despre somn) si de romane sentimentale precum cel intitulat Eu, cocosul. In paginile Bibliografiei locuieste o populatie pestrita si vivace, vesela si curioasa, alcatuita din veleitari increzuti si din timizi cautatori de glorie, din critici acri sau prea generosi, din editori lipsiti de discernamint si din cititori prea usor de pacalit. O lume care se instruieste mereu si care vrea sa faca parte, dupa puteri, din marea Cultura… Atentie, distins cititor al meu, sa nu te regasesti si tu intr-insa.