Street, Art & Poetry
Ca si in basmul cu zece negri mititei (Nina Cassian si Saviana Stanescu ne asteptau deja in New York), din noi au ramas doar noua. T.S. Khasis nu a mai ajuns, dar asta nu inseamna ca nu a fost acolo. Ambele seri de lectura (3 mai, la KGB Bar si 5 mai, la Auditorium-ul ICRNY) au inceput cu textele lui, iar la cea din urma a avut si un scaun care-l astepta. La fel cum in cadrul Festivalului PEN World Voices a existat scaunul gol in semn de protest fata de scriitorii si jurnalistii intemnitati in China. Fiecare cu China lui.
E interesant sa vezi oamenii relaxati care vin sa auda poezie, sa se duca cu fluxul ei pina la capat, sa bea in acest timp o bere. La KGB Bar, unde MC au fost Saviana Stanescu si Sharon Mesmer, vegheati de Leninul blind de pe pereti, s-a citit profesionist intr-un spectacol programat sa tina cit trebuie, adica o ora si jumatate. Digitali cum ne stim, s-a tras totul in camera si descarcat pe YouTube. La a doua lectura, din 5 mai, spectacolul a apartinut Ninei Cassian si Norei Iuga; banuielile noastre merg spre ele ca ar fi dezlegat enigma bratului lipsa al zeitei. Alti banuiti sint Alex Harding si saxofonul sau, care au intervenit si au dat ritm & stare pe tot momentul lecturii. Mai mundani, noi am incercat sa rezolvam ciocnirea civilizatiilor, pe timp de seara, folosind trasee obscure intre Manhattan si Brooklyn. Si un taxi-fantoma, lucru ireproductibil pe YouTube.
Cind credeam ca se vinde Yahoo!
Din prima zi, poetii sint o gradinita mobila. Se pierd pe strazi si apar in locurile la care visau, stau cu ochii in reclamele din Times Square si fac apoi fix invers in textele lor, sint cei mai buni prieteni ai regimului Bush care cere If You See Something, Say Something!, iar ei se conformeaza, scriind chiar tot din ceea ce se vede si, desigur, mai ales din ceea ce nu se vede. Deodata viata se transforma intr-o tabla de sah imensa, cu variatiuni febrile (locuiam la 38 cu 3 totusi), atentia e sporita, orice lucru are un pret si o taxa (pe care uitam s-o calculam), iar bookbusting am incercat cu Dan Sociu pe o carte numita Fetish (vroiam s-o intitulam „o carte romaneasca a placerii” si sa semnam Razvan Tupa) pina a venit un domn hispano-american care pazea aerul dintre rafturile librariei Barnes & Noble si ne-a inchis aparatul foto. O alta gardiana s-a oprit la sectiunea de poezie si, prin walkie-talkie, a citit turnului de control al industriei de carte un poem de dragoste.
Daca nu ati vazut ritualurile de imperechere bazate pe travestire si nici nu stiti ce fac studentii francezi la New York, inseamna ca nu ati ajuns in The Apartment, un club pe doua nivele, unde gradinita a debarcat in scopuri de documentare. Atingind si pragul maxim de coolness, gradinita s-a inserat relaxat in viata de noapte a orasului, fiind prezenta la orice petrecere sau conferinta, fie in loftul minunat al Institutului Cultural Maghiar (unde Jeffrey Eugenides a fost surprins in ipostaze de tabloid), la Morgan Library, unde Ian McEwan s-a intretinut cu Steven Pinker (despre conversatie!), sau chiar pe Brooklyn Bridge, unde nimeni nu s-a aruncat in gol. Apoi ce sa alegi intre scaunul care creste singur (din expozitia Design and the Elastic Mind de la MOMA), Originea lumii a lui Courbet (in trecere pe la Metropolitan Museum of Art) si instalatiile lui Cai Guo-Qiang din muzeul Guggenheim?
Pe aeroport, la plecare, am baut o Coca-Cola originala. Singura. Cu toate ca nici acum nu stiu de ce e interzis sa zici „fucka-cola” in loc de Coca-Cola.