În noaptea de 13 noiembrie m-am trezit pe la 2:30 dintr-un coșmar accentuat de-o litanie funebră. Nu m-am ridicat din așternut ca să-l notez și, eventual, să-mi exorcizez fantasmele. M-am perpelit mai bine de-un ceas, încercând să-mi recâștig somnul. N-am putut.
Lumina difuză a becului din stradă, prelinsă prin perdeaua albă, îmi stârnea imaginația (pesemne bolnavă, dacă îmi aduce asemenea vise cumplite). Liniștea nopții nu țipa, sfâșiată de niscai sunete. Cucuveaua pe care n-am reușit să o fotografiez niciodată, rezidentă într-o hardughie părăsită din vecini, își cântase langurosul blues de cu seară. Mă tot gândeam la ziua precedentă, când umblasem prin oraș, împins de necesitățile minore ale traiului patriarhal. Gândurile îmi erau însoțite, nu bruiate, de acea melodie necunoscută și totuși atât de apropiată de preferințele mele, încât nici n-am băgat-o în seamă.
Printr-o curioasă, dar deloc inexplicabilă înlănțuire de amintiri, mi-a revenit pe ecranul ochilor închiși o întâmplare din tinerețe. Era în aceeași lună, noiembrie, a lui 1978. Tocmai îmi luasem serviciu la o stație de transformare, încă în construcție lângă orașul Târgoviște, și „făceam naveta“ din Cacova natală, schimbând două autobuze rablagite, în care deseori abia încăpeau toți călătorii. Opțiunea de a-mi găsi găzduire în fosta capitală valahă, aflată în plin boom economic, părea eligibilă. Mi-am notat, așadar, câteva adrese, cu numerele de telefon aferente, din rubrica de mică publicitate a ziarului local. De la stația unde toceam „tainele meseriei“ puteam suna liber în județ, convorbirile extra-județene fiind taxate. Și-am încercat să dau de-o gazdă convenabilă. N-am găsit. În schimb, am intrat într-o discuție ciudată cu o elevă în ultima clasă la Liceul Teoretic „Ienăchiță Văcărescu“, mândria urbei. Scriu ciudată, pentru că după nici trei propoziții, ea m-a întrebat: „Dacă ai fi condamnat la moarte, ai vrea ca ultima ta dorință să fie să te sărut eu?“.
Așa a început o scurtă aventură, pe care n-am izbutit niciodată să o „valorific“ literar, în vreo povestire fantastică, gen lustruit în van atâta vreme. Firește că am stabilit întâlnire la cofetăria unde se gătea o prăjitură cu frișcă, specialitatea „laboratorului“ propriu, gustoasa Clementină. Clementina era și numele blondei spălăcite, cu ochi albaștri. A mâncat șase bucăți! Nu primisem primul salariu, dar mi-am permis generozitatea să plătesc consumația și chiar m-am oferit, știind că dețin la CEC aproape toată solda de marinar din precedenții doi ani de militărie, să achit și-un bilet la cinematograful „Independența“, recent inaugurat. Fata a refuzat, invitându-mă însă, fierbinte, să văd camera disponibilă din casa unde ea însăși locuia cu chirie. Cum s-o resping?
Era o clădire străveche, stil vagon, în apropierea centrului. Au demolat-o la sistematizare, anul următor. Se înnoptase și pierdusem autobuzul. Inevitabil, am trecut la… Nu-i nevoie să dezbrac amănuntele, v-ați dat seama ce se va fi petrecut în noaptea aceea, și apoi doar încă într-una, din păcate. Probabil că povestea intra în schema banală ce diriguia viața tinerilor din precedentul regim. Dar s-a încheiat ca-n filme: fata a murit. Peste o săptămână, negăsind-o acolo unde știam, am căutat-o la liceu și-am aflat incredibila − pentru colegi și profesori − cauză: cancer la uter. Șocat de știre, am rătăcit îndelung printre ruinele Cetății Domnești. Sta să plouă. Norii coborâseră foarte jos, parcă îmbrățișau Turnul Chindiei, iar eu deliram despre damnare și mă întrebam prostește dacă nu cumva Clementina îmi transmisese vreo boală…
De ce m-am pomenit în minte cu − și v-am făcut complici la − întâmplarea asta? Pentru că melodia care mi-a însoțit coșmarul și insomnia de-apoi era din albumul halucinantei trupe My Dying Bride – The Ghost of Orion (2020, Nuclear Blast). Coperta mă scutește de explicații.
3 comentarii
Mi-a plăcut f.mult.
De unde se poate cumpăra?
E-mail: namaste.marli48@gmail.com
Bãi tatã, m-ai dat peste cap cu povestea asta….. Ai condei bun si eu am prostul obicei de a mã transpune complet, te-ai fi gândit cã pânã la vârsta asta m-am maturizat deja …
1 Trackback