Când pășeam pentru prima oară în sediul Editurii Polirom din Copou, aceasta se pregătea de aniversarea a 10 ani de existență.
La un deceniu de existență, Poliromul lansa propria publicație, „Suplimentul de cultură“, cu apariție săptămânală. Se întâmpla într-un peisaj al presei culturale mult mai bogat decât cel de astăzi, cu adevărat concurențial. Unul în care ne vânam unii altora colaboratorii. Fără numele Polirom, nu am fi reușit (în echipa din care mai făceau parte de la bun început Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu) să atragem încă de la numărul 0 (a existat, în buna tradiție a presei clasice, o ediție 0 care nu a fost niciodată distribuită) o echipă fabuloasă de autori de rubrici.
La 25 de ani de Polirom, după 15 ani de „Supliment“, sunt foarte puține cuvinte care pot fi așternute fără teama că voi scăpa tocmai esențialul. E un exercițiu pe care însă sunt dator să îl fac.
Sunt dator pentru că, așa cum Polirom înseamnă Silviu Lupescu, în egală măsură și „Suplimentul de cultură“ i se datorează. Fără domnia sa, nu ar fi existat nici portofoliul senzațional de autori ai Editurii, nici spiritul „primului magazin cultural din România“.
Silviu Lupescu a cerut, pe când eram încă în anul al II-lea de facultate, să mă întâlnească pe mine, un „puști“ de 21 de ani care realiza pagina de cultură la un cotidian local. Însuși fondatorul uneia dintre cele mai mari edituri de la noi, din fericire cu sediul în Iași, îmi propunea în 2004 să preiau ca redactor-șef revista Poliromului. Și astăzi îmi pare la fel de neverosimil.
Totuși, de atunci au trecut 15 ani. Primii au fost grei, deoarece impetuozitatea mea era adesea o nucă în perete cu greutatea culturală a Poliromului. Primele ediții ale revistei au fost o școală dură de presă culturală sub îndrumarea lui Silviu Lupescu, a lui Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu. Eram ambițios, dar necopt și se aștepta de la mine să devină olimpic peste noapte.
Spunem adesea că întâlnirile cu anumiți oameni ajung să ne definească. În cazul meu, întâlnirea cu fondatorul Editurii Polirom a fost ceea ce avea să mă definească și mă va defini pentru toată viața. Am învățat cât de important este să investești încredere profesională în oameni atunci când, pur și simplu, nu ai de unde să știi ce va ieși. Am învățat că orice lucru pe care nu îl faci riguros la timpul său se va întoarce să te plesnească dureros când ți-e lumea mai dragă. Am învățat cu adevărat la Polirom și la „Supliment“ să iubesc limba română, deoarece nu am văzut un om mai îndrăgostit de fibra unui text decât Silviu Lupescu. Lumea îl cunoaște ca Editor, Director General la Polirom, dar Silviu Lupescu este în același timp manager, redactor de carte, iscusit corector, traducător, grafician. Un împătimit nu doar de cuvânt, ci și de sunet și de imagine.
Pentru mine Polirom a fost experiența fundamentală: întâlnirea cu un om extraordinar. Cu mentorul meu. Din acest motiv, pentru mine Polirom înseamnă Silviu Lupescu.