Unul din cele mai importante motive pentru revenirea mea anuală în România începând cu anul 1997 sunt cărțile publicate în țară după revoluție, ca și contactele cu intelectualii români în general, dar și traducerile și publicațiile cărților mele.
Din punctul acesta de vedere, editura Polirom a jucat un rol capital, acceptând traducerea câtorva din cele mai importante și voluminoase din studiile mele, care au avut un oarecare ecou în presă și în câteva studii în domeniul religiilor publicate posterior. Începând cu publicația dialogului cu Sorin Antohi, intitulat Ceea ce ne unește, în 2006, și până acum, editura a publicat șapte dintre cărțile mele, mai mult decât orice altă editură. Deși am avut relații bune cu multe case editoriale din Statele Unite, Europa și Israel, consider relațiile cu editura Polirom, cu directorul general, domnul Silviu Lupescu, și cu domnul director editorial Adrian Șerban ca fiind cele mai calde și amicale pe care le-am întâlnit în contextul publicațiilor.
Includerea cărților mele în lista prestigioasei serii Plural, Religie, alături de câteva din cele mai importante nume internaționale, este o mare onoare pentru un modest cercetător care s-a născut la Târgu Neamț. Nivelul înalt al traducerilor cărților mele, în special cele semnate de doamna Maria-Magdalena Anghelescu, și calitatea tehnică a publicațiilor sunt comparabile cu cele mai bune edituri din lume cu care am avut ocazia să lucrez.
Pe când și editurile academice cele mai prestigioase fac acum mult mai multe compromisuri cu gusturile publicul, din experiența avută, impresia mea este că Poliromul păstrează integritatea și intențiile autorului.
De exemplu, cartea mea despre Mircea Eliade, de la magie la mit, scrisă în original în engleză, a apărut într-o versiune prescurtată în Statele Unite, pe când traducerea în română publicată la Polirom este integrală și un critic, Eduard Iricinschi, a observat faptul, comentând că versiunea română este mai bună decât originalul englez!
Amploarea publicațiilor în domeniul studiilor de istorie a religiei și calitatea lor au contribuit și la bibliografia mea de referințe academice, inclusiv în domeniul studiilor medievale, încurajând întoarcerea mea la limba română nu numai pentru a citi beletristica românească, dar și pentru informații academice legate de studiile mele despre Kabbala în Evul Mediu, de care am profitat foarte mult citind cărțile seriei Biblioteca medievală. De fapt, este o altă serie de cărți pe care am citit-o integral: mă refer aici la volumele ce formează Biblioteca Ioan Petru Culianu. Într-un fel, mi se pare că există o oarecare conspirație moldovenească.
În multe cazuri, ajung la subiecte generale sau universale, printr-o limbă particulară, a unei culturi care a deschis orizonturi mai vaste, măcar și pentru cineva care călătorește destul de mult în străinătate și citește și în alte limbi. După părerea mea, stabilirea Poliromului și succesul fenomenal al editurii constituie un miracol cultural în dezvoltarea culturii române contemporane și, aș spune, și în istoria culturii române în general.
Larga deschidere a culturii române spre vârfurile culturii universale este un fapt împlinit în cei 25 de ani de activitate febrilă a editurii. Doresc Poliromului și directorilor ei multe decenii de activitate editorială excelentă și sper foarte mult să ne continuăm colaborarea și în viitor.
Universitatea Ebraică, Ierusalim