Întâlnirea mea cu editura datează din 1994. Atunci am publicat a doua ediție din Amintiri în dialog împreună cu Matei Călinescu, marele meu prieten. Îl cunoscusem pe Silviu Lupescu încă din vremea când Polirom își începuse fericita-i devenire, configurându-se de pe atunci ca o instituție culturală de prestigiu. În 2004 am revenit publicând primul volum al Arhivei Trădării și a mâniei: Caietele lui Ozias, urmat, în anul 2007, de la al doilea volum: Vasiliu, foi volante. Abia în 2017 aveam să reunesc Arhiva Trădării și a Mâniei ca unitate!
Am trecut pe la Cartea Românească, aparținând câțiva ani aceluiași grup editorial, unde am publicat Necredinciosul, revenind la casa mamă prin Amor intellectualis, care a avut onoarea de-a fi recompensat cu câtva premii, între care Cartea Anului 2009, prestigioasa distincție a „României literare“. Publicațiile mele de natură eseistică au apărut tot sub marca Polirom: de la Investigații mateine, trecând prin culegerile Blestem și Binecuvântare (ambele în colecția Biblioteca Apostrof), Exercițiu de sinceritate, Apropieri, Frumusețea va mântui lumea, ed. întâia și a doua, pentru a continua cu interviul În definitiv (convorbiri cu Ioana Scoruș), și micul volum Elegie pentru Mihai. În 2018 aveam să realizez vechiul proiect de a îmi publica amintirile de psihiatru, De la violență la compasiune. Marea majoritatea a scrierilor mele recente au apărut la Polirom, iar numele editurii trebuie asociat în onorarea mea cu Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia cu care am fost distins de „Observator cultural“ în 2020.
Ca autor, trebuie să salut plăcerea de a lucra cu Polirom: mai întâi pentru a sublinia calitatea redacției, grija cu care este întovărășit textul, de la predare la apariție. Această conlucrare este o plăcere, dată fiind competența și minuția redactorilor, totdeauna într-a atmosferă de curtenie și simpatie. Atmosfera amicală se regăsește și în celelalte sectoare ale editurii, lansarea și difuzarea, întregul departament de relații publice, unde principiul implicit este „un autor este un prieten“.
Mă opresc un moment la persoana creatorului lui Polirom, directorul general Silviu Lupescu, un gentleman cu care se poate discuta orice, de pildă, cu plăcere și profit, despre muzica de pian și pianiști. Nu arareori mi-a ghidat pașii șovăitori în acest vast câmp al sublimului, străbătut de el în lung și în larg. Nu este de mirare, prin urmare, că lista cărților Polirom este un catalog al gusturilor, dar și al bunului gust: spectrul este larg, toată lumea găsește ceva convenabil de citit, dar nu se fac concesii prostului gust sau vulgarității.
Constatarea mă duce la postura de cititor al cărților Polirom. Diversele ei colecții și serii acoperă un larg câmp din cultura clasică și contemporană, națională și cosmopolită, litere și arte, filosofie și religie. A pus pe picioare și a dat în vileag întreprinderi îndrăznețe precum prima editare științifică a Bibliei (Septuaginta). Bestsellerurile antropologice ale lui Yuval Noah Harari au ajuns la cititorii români pe aceeași cale. Dar au apărut și alte lucrări utile și prețioase. Ca dostoievskian devotat, nu mă despart de Dicționarul personajelor lui Dostoievski al lui Valeriu Cristea, călăuză prin taigaua operei lui Feodor Mihailovici. Desigur, au apărut și alte texte pe care le iubesc, precum delicioasa cercetare a lui Martin Puchner Lumea scrisă, din care recitesc din timp în timp pagini, pentru plăcerea mea.
Un sfert de secol de Polirom este un interval sărbătoresc. Azi, în ciuda obstacolelor globale și naționale pe care le întâmpină cultura scrisă, editura ieșeană apare în plină tinerețe și formă. Să-i urăm dezvoltare și prosperitate!
FOTO: © TVR