Ce ti-a trecut prima data prin minte cind ai aflat ca vei fi selectioner al Festivalului National de Teatru?
Prima data m-am intrebat „cum de n-au numit pe nimeni pina acum, doar editia trecuta s-a terminat de trei luni?”. Pe urma m-am gindit la toate complicatiile, la schimbarile de cariera pe care le presupunea pentru mine eventuala acceptare a acestei functii si la imensa provocare pe care o aveam in fata. Am avut ezitari, dar nu din lipsa de curaj sau de idei, ci pentru ca era un moment greu pentru mine, tata era grav bolnav si vroiam sa fiu cit mai mult cu el, insa chiar el mi-a atras atentia ca ar fi o greseala sa refuz si ca viata merge inainte. Acum, cind el nu mai este, imi dau seama mai bine ca avea dreptate.
Cum ai gindit strategia de selectie pentru editia din toamna a festivalului si cum ai structurat-o?
Principiile sint destul de simple si de radicale: caut spectacole care sa se poata compara cu productiile europene, caut creatii indraznete, chiar controversate, care sa nu lase publicul indiferent, caut tineri creatori capabili sa trezeasca curiozitatea internationala, caut montari care sa propuna poetici de scena noi, surprinzatoare. Asta nu inseamna ca nu urmaresc in continuare cu interes productiile semnate de cele citeva nume ale regiei romanesti care pot fi considerate de valoare internationala. Strategia este sa echilibrez oferta de spectacole, astfel incit numelor consacrate sa li se adauge „cei care vin din urma”, mai pe scurt categoria „new entry”, ca in topurile muzicale. Festivalul va incerca in fiecare an sa faca asemenea descoperiri si va continua sa urmareasca evolutia creatorilor descoperiti de el.
Care vor fi elementele constante ale editiilor din mandatul tau?
In afara de cea pomenita mai devreme, respectiv punerea pe afisul FNT a unor noi nume, vom avea, incepind din acest an, un „Romanian Showcase”, o demonstratie de teatru romanesc dupa model britanic (dar nu numai, fiindca si Moscova face asta de citiva ani, si Bulgaria a inceput acum doi ani, si altii… ). Ideea e sa aducem la Bucuresti cit mai multi promoteri internationali – directori de teatre si de festivaluri, curatori – care sa vada o selectie reprezentativa pentru miscarea teatrala din Romania, in vederea preluarii de spectacole in cadrul evenimentelor pe care le organizeaza. De asemenea, FNT va prezenta constant spectacole semnificative pentru noile tendinte din teatrul lumii, ambitia fiind sa avem la Bucuresti creatiile care au facut valuri in rindul specialistilor si publicului european, insa foarte repede dupa ce asta s-a petrecut, ca sa micsoram cit mai mult intirzierea cu care noi receptam informatiile despre ce se petrece in lume in materie de teatru. La nivel teoretic, vom incerca sa reparam aceasta „distanta” prin traducerea si editarea unor volume esentiale, aflate deja in toate bibliografiile de teatru si care aici lipsesc. In acest scop, vom initia o colectie sub egida FNT, in colaborare cu Editura UNITEXT.
Cit de international va fi festivalul din acest an avind in vedere ca ai fost numita in ianuarie si stim cit e de greu sa inviti din scurt spectacole importante din strainatate?
Va fi cel putin la fel de international ca pina acum fiindca, din fericire, aveam deja contactele necesare ca sa pornesc imediat discutiile (am avut si noroc, pentru ca altfel, cu cit invitatii sint mai cunoscuti, cu atit e mai greu sa-i gasesti liberi). N-am reusit cu toti cei pe care ii aveam in vedere, dar in momentul in care vorbim avem deja confirmari de la patru din cinci trupe invitate, iar una dintre ele a facut deja vizita tehnica necesara gasirii unui spatiu de joc adecvat. Invitatii vin din diferite parti ale lumii: Franta, Marea Britanie, Rusia, Latvia. Imediat ce vom avea toate confirmarile, vom anunta care sint numele regizorilor ale caror productii vor veni, dar pot sa spun ca sint toti de prima mina, premiati sau nominalizati la prestigioasele Premiul Europa si Premiul „Noi realitati teatrale”, Premiile „Golden Mask”. Am initiat si contacte pentru 2009, ca sa fim siguri ca vom avea nume din aceeasi categorie. O alta idee – pentru a mari numarul de spectatori si a iradia spre marile orase – este aceea de a organiza mici „nuclee” FNT in tara, in teatrele nationale, fiindca e un eveniment national, finantat din bugetul de stat. Pot fi prezentate anumite spectacole din strainatate in turneu sau se pot organiza caravane ale invitatilor si criticilor la fata locului, acolo unde e mai greu sa „misti” productiile respective.
Iti propui ca, pe termen lung, festivalul sa fie producator sau coproducator al unor spectacole?
E unul dintre lucrurile la care tin mult, fiindca e usor sa ne tot plingem ca nu avem ce sa aratam ca sa fim luati in seama, in schimb e mai greu sa construim ceea ce ne-ar ajuta sa iesim din aceasta dilema. Cred ca Festivalul National de Teatru ar trebui sa se implice si in sustinerea unor productii ale acelor creatori in care isi pune sperantele, precum si sa coopereze cu alte institutii de gen pentru producerea de evenimente europene de care sa beneficieze apoi si publicul romanesc. E una dintre metodele de a demonstra ca sintem „in rindul lumii”. Asta nu inseamna ca va fi usor, mai ales ca nu exista precedent.
„Am o tot mai acuta senzatie de deja vu”
Ce te plictiseste cel mai mult in momentul asta in teatru?
Am vazut mult mai mult teatru in ultimele luni decit de obicei (si vedeam destul de mult in mod obisnuit). Am o tot mai acuta senzatie de deja vu, care naste foarte multe intrebari. Sintem chiar atit de izolati si de lipsiti de informatie teatrala, incit sa perpetuam aceleasi modele la nesfirsit? N-avem curajul sa aruncam formele cunoscute in aer si sa facem teatru din ceea ce, in mod conventional, n-a generat teatru pina acum? Iar cind e vorba de teatru traditional, de ce nu are forta si stralucire si pare obosit de la premiera? De ce sint tinerii cuminti, cind tocmai ei ar trebui sa fie „nebuni”? Si multe altele… Citeodata insa descopar ceva care ma uimeste si deodata imi recapat speranta si imi spun ca merita.
Ce-ti doresti sa devina acest festival?
Imi doresc sa fie o piata de teatru de la care artistii si spectacolele care participa sa plece cu contracte semnate (sau macar antamate) pentru toate destinatiile teatrale ale lumii. Imi mai doresc sa fie un moment din an asteptat de toti iubitorii de teatru de calitate, un eveniment despre care sa se vorbeasca la fel cum se vorbeste de marile concerte de pe stadioane. Doar atit.