Între recitalul tulburător Can Çakmur, un pianist de doar 23 de ani, și o antologie de colecție Ida Haendel, discurile lunii octombrie sunt, din nou, o selecție subiectivă, cu Creațiunea de Haydn marca Giovanni Antonini, un încântător florilegiu de cântece de leagăn Bertrand Chamayou, un omagiu în căutarea lui Beethoven cu Kremerata Baltica și o întoarcere la puritatea vocală a Renașterii cu The Tallis Scholars. De citit cu urechile și ascultat cu sufletul.
Liszt: Schwanengesang, S. 560 & Valses oubliées, S. 215 – Can Çakmur – Bis, 2 octombrie 2020
Compuse de Schubert înainte să moară la doar 31 de ani și publicate postum ca Der Schwanengesang, cele 14 lieduri pe versuri de Heine și Rellstab sunt percepute astăzi ca un cântec de lebădă și datorită transcripției lui Liszt pentru pian din 1838-1839, Schwanengesang – Vierzehn Lieder, S560. Can Çakmur nu respectă secvențarea lisztiană, cum nici Liszt nu respectă ordinea liedurilor, preferând una proprie, cu sens și narativizare emoțională perfectă. Într-o oră de muzică, pianistica sa transportă stări neverosimile: uimire, teamă, măreție, amărăciune, poftă de viață, dar și luciditate la apropierea morții. O călătorie la capătul nopții, într-o interpretare uimitoare pentru un pianist de doar 23 de ani.
Tânărul turc (numele său se pronunță Gean Ceacmur), câștigător Hamamatsu în 2018, e la doilea album după debutul uluitor de anul trecut cu alte transcripții Liszt, cu Schubert și contemporani ca Fazil Say și Sasaki. L-am mai văzut în mai 2020, alături de Alina Bercu și Grigory Gruzman, într-un recital online via Weimar, la șase mâini.
Dincolo de tehnică, pianistica sa are o poezie tulburătoare, fără urmă de afectare. Can e un poet al pianului, unul profund și autentic, care emoționează prin liniște (Am Meer), dramatism (Der Doppelgänger) sau intimitate (Ständchen). Un disc revelație al unui tânăr de 23 de ani care cântă și vorbește despre Liszt/ Schubert ca un Alfred Brendel îndrăgostit. Quatre Valses Oubliées, S 215, în completarea frumuseții, cu o lumină aparte, ca un vis melancolic și misterios, descris de Can Çakmur în booklet cu versurile lui Michelangelo din Sonetul 21: „Tot ce se naște moare și în fuga vremii piere“.
https://www.youtube.com/watch?v=7XkjC0jOEuE
BIS-2530
Can Çakmur, piano
Franz Liszt (1811-1886)
Înregistrări ianuarie 2020, Wyastone Concert Hall, Monmouth, UK
https://open.spotify.com/album/1kyhn2kwVKHXE6HXFrJBEL
Chor des Bayerischen Rundfunks, Il Giardino Armonico, Giovanni Antonini – Haydn: Die Schöpfung, Alpha, 8 octombrie 2020
Die Schöpfung, ce surpriză în seria Haydn 2032! După doar două albume anul acesta – un volum 8, La Roxolana, ce juxtapune clasicismului Dansurile populare românești de Bartók și un tandru L’Addio în volumul 9, Despărțirea și Berenice, che fai? cu Sandrine Piau –, nimeni nu se aștepta la un vocal-simfonic! Cu atât mai mult cu cât proiectul, finanțat de Haydn Stiftung din Basel, e special gândit pentru ansambluri cu instrumente de epocă, în seria destinată celebrării celor 300 de ani de la nașterea lui Haydn. Iar Giovanni Antonini cu Il Giardino Armonico și Orchestra de Cameră din Basel au scos pe piață doar simfonice cu titluri provocatoare și un marketing inteligent: La passione, Il filosofo, Solo e pensoso, sau L’homme de génie. Creațiunea, această descriere a celor șapte zile din Cartea Facerii (cu ceva susținere poetică din Milton), e combinația perfectă între o orchestră cu instrumente de epocă și un cor de calibrul Bayerischen Rundfunks.
Interpretarea e proaspătă și cuceritoare, tehnic vorbind, o orchestră modernă nici nu are cum obține timbralitatea gândită de Haydn. Introducerea, care descrie în do minor (!) Haosul, are o culoare foarte bizară peste care se adaugă corul impresionant, pentru mine cel mai bun tutti din această înregistrare, ca în Die Himmel erzählen. Excelenți baritonul Florian Boesch și tenorul Maximilian Schmitt, soprana Anna Lucia Richter fiind, din păcate, departe de parcursul celor doi, cu vibratouri deranjante și chiar probleme de intonație. De neratat, pentru sonoritate.
https://www.youtube.com/watch?v=juHnS3sCM64
© Benjamin Pritzkuleit
ALPHA567 Series: Haydn 2032 project
Chor des Bayerischen Rundfunks
Il Giardino Armonico
Giovanni Antonini, dirijor
Anna Lucia Richter (soprano)
Maximilian Schmitt (tenor)
Florian Boesch (baritone)
Franz Joseph Haydn (1732 – 1809)
Înregistrări 8 – 11 Ma 2019, Herkulessaal, Munich, Germany
https://open.spotify.com/album/6AXN3DeNH4AQkxVk0Ijn9c
Bertrand Chamayou – Good Night, Erato, 9 octombrie 2020
Good Night e un încântător florilegiu cu cântece de leagăn, interpretat subtil de un pianist care mărturisește că e pasăre de noapte! Ba mai mult, Bertrand Chamayou a devenit de curând tată, berceusa personală fiind aproape palpabilă. The lullaby e pentru el undeva la jumătatea distanței dintre vis și realitate, iar selecția din generoasa literatură pentru pian a genului savurează tensiunea inconștientă dintre trezie și somn. Ascultătorul e proiectat rapid în tărâmul granițelor dintre stări, de la delicatețe la frică, de la încântare la angoasă.
Cântecul de leagăn e și o ușă între lumea copilăriei și cea a părinților, prin care se oferă confort, siguranță și liniște celui mic, cu tandrețe și dulceață interiorizată. La fel și în interpretare: Chamayou nu mai e pianistul precis din recitalurile anterioare ori performerul virtuoz din cameralele cu Renaud Capuçon sau Belcea Quartet. Cântul lui e emoționat, chiar pudic, fie că e vorba de șlagăre ca Wiegenlied-ul brahmsian ori exotica La Poupée de chiffon de Villa-Lobos. Deschisă de superbul Dobrou noc din Pe o cale acoperită de Janáček, care dă titlul sobru al albumului, călătoria intimă și emoționantă în lumea cântecului de leagăn are și câteva superbe descoperiri: berceusele de Liapunov și Balakirev, cele de Busoni sau Alkan, dar și piese contemporane de Mel Bonis și un minimalist chanson de Bryce Dessner. Reconfortant. De ascultat în intimitate, în liniștea nopților bizare pe care le traversăm.
https://www.youtube.com/watch?v=iEOhID1XhEM
Erato9029524243
Bertrand Chamayou, piano
Leoš Janáček, Franz Liszt, Frédéric Chopin, Heitor Villa-Lobos, Edvard Grieg, Bohuslav Martinu, Sergei Lyapunov, Mel Bonis, Bryce Dessner, Ferrucio Busoni, Helmut Lachenmann, Johannes Brahms, Mily Balakirev, Charles-Valentin Alkan
Înregistrări 4–26 februarie 2020, Chapelle de Conflans, Charenton-le-Pont, France
https://open.spotify.com/album/0vF1DJXd2ZWJxnsf8Wvqha
Kremerata Baltica; Gidon Kremer; Mario Brunello – Searching for Ludwig: Beethoven, Sollima & Ferré, Alpha, 23 octombrie 2020
Tributul Kremerata Baltica pentru anul Beethoven reprezintă una dintre cele mai profunde realizări muzicale ale lui 2020. Searching for Ludwig este pentru Gidon Kremer și colaborarea cu violoncelistul Mario Brunello chiar un album în căutarea lui Beethoven, esența aranjamentelor orchestrale a două dintre cele mai tulburătoare cvartete beethoveniene.
Discul începe cu celebra întrebare-afirmație beethoveniană Muss es sein?, sub forma compoziției inspiratului și anarhicului cantautor Léo Ferré, scrisă în anii ’70 cu pasiune și mult umor. Aranjamentul pentru cello și orchestră de cameră păstrează vocea originală a lui Ferré în italiană. O altă lucrare contemporană, Note sconte (Note ascunse) de Giovanni Sollima este un palimpsest inteligent pe fragmente de schițe nepublicate și nefolosite de Beethoven din catalogul Biamonti, interpretată cu energie concentrată de Kremerata Baltica.
Lucrările de rezistență sunt cele două cvartete târzii, cu op. 135 dirijat de Brunello și op. 131 de Kremer, interpretări vizionare, aproape transcendentale. Am proprietatea termenilor, ba sunt chiar printre admiratorii aranjamentelor Berstein pentru orchestră de coarde înregistrate cu Filarmonica din Viena la DG, dar, pentru mine, versiunea Kremerata Baltica are marele merit de a păstra nealterat acel inefabil sentiment intimist al muzicii de cameră. Nu e deloc o hotărâre grea să spun că m-am re-îndrăgostit de finalul în buclă al albumului, ultima mișcare a cvartetului op. 135 în fa major: Der schwer gefasste Entchluss, cu celebrele motive programatice: Muss es sein? (Trebuie să fie?), Es muss sein! (Trebuie să fie!). Recomand și formidabilul eseu al lui Gidon Kremer:
https://www.kremeratabaltica.com/searching-for-ludwig/
© Angie Kremer
ALPHA660
Kremerata Baltica
Gidon Kremer violin & conductor
Mario Brunello cello (1) & conductor (2-8)
Léo Ferré (1916-1993)
Ludwig van Beethoven (1770-1827)
Giovanni Sollima (n.1962)
Înregistrări octombrie 2019, Kronberg, Germany și iulie 2018, Eisenstadt, Austria
https://open.spotify.com/album/3HjZk3h2SBnKsX9CtPfuvg
The Tallis Scholars & Peter Phillips – Josquin Masses – Missa Hercules Dux Ferrarie, Missa D’ung aultre amer & Missa Faysant regretz, Gimell Records, 30 octombrie 2020
Pentru The Tallis Scholars și dirijorul Peter Phillips, adevărate staruri ale muzicii corale din Regatul Unit, acesta e ultimul volum din ciclul dedicat, în 1986, creației lui Josquin des Pres. Perfecțiunea vocală și, mai ales, pasiunea din fiecare frază transformă aceste adevărate șarade intelectuale ale contrapunctului renascentist în edificii emoționale de o frumusețe atemporală.
La capătul a 35 de ani de cercetări și travaliu vocal, cele nouă albume ale seriei portretizează figura lui Josquin des Prés, muzician franco-flamand născut în Belgia de azi, în jurul anului 1450. A fost cea mai mare parte din viață în solda aristocraților francezi și italieni pentru care a scris chanson-uri și, mai ales, muzică sacră, la moartea sa, în 1521, fiind considerat cel mai ilustru compozitor al Europei. Una dintre misele de pe disc, Hercules Dux Ferrarie, e scrisă pentru Ercole I d’Este, al cărui nume, construit pe vocalele a opt note, se aude de nu mai puțin de 47 de ori în decursul partiturii, pentru că egolatrului duce de Ferrara, și socrul Lucreziei Borgia, îi plăcea să-și audă des numele. Agnus Dei din această misă la șase voci e unul sublim, știința componistică a lui Josquin fiind una uluitoare.
Nu degeaba Sergiu Celibidache i-a dedicat teza sa de doctorat din anii de studiu de la Berlin, cu titlul Elementele formative în tehnica de compoziție a lui Josquin des Prés, astăzi din păcate pierdută. Sunt recunoscător interpretării britanicilor pentru puritatea vocală de o seninătate casantă și eliberatoare a acestei muzici.
https://www.youtube.com/watch?v=5yu2Js8Z1kg
© Nick Rutter
CDGIM051
The Tallis Scholars
Peter Phillips, dirijor
Josquin des Prés (cca 1450-1521)
Înregistrări ianuarie 2019 , Chapel of Merton College, University of Oxford, UK
https://open.spotify.com/album/3CaJSb4Vw1Twcp2NWR0NaN
Ida Haendel – The Decca Legacy, Decca, 31 octombrie 2020
Au trecut patru luni de la moartea Idei Haendel, iar Eloquence a adunat în timp record înregistrările consistente realizate în studiourile din Londra de marea doamnă a viorii. Deloc lezați de faptul că violonista a întrerupt la un moment dat relațiile contractuale, ba mai mult, și-a numit cățelușa mult iubită Decca, inginerii de sunet ai prestigioasei case de discuri au remasterizat câteva dintre momentele astrale ale celei care a fost ultima mare interpretă a viorii veacului trecut. Realizate între 1940 și 1997, aceste muzici construiesc un portret istoric peste timp: muzică de cameră de Beethoven, Schubert, Stravinsky, concerte de Vivaldi, Dvořák, Mendelssohn și Ceaikovski, două versiuni la Dansurile populare românești de Bartók, diverse miniaturi de la Kreisler la Grigoraș Dinicu, dar și Sonata a III-a „în caracter popular românesc“, înregistrarea elvețiană din 1996 cu Vladimir Ashkenazy. Bonus, un fragment dintr-un interviu cu celebrul producător Evans Mirageas, căruia i se datorează antologia. Cu Ida Haendel, unul dintre cei mai longevivi artiști ai muzicii clasice din toate timpurile, s-a stins o epocă, cea a maeștrilor viorii secolului XX. Acest album moștenire în șase discuri e o mărturie emoționantă. De ascultat și păstrat.
https://www.youtube.com/watch?v=1VfuV8TKXpo
ELQ4841688
Ida Haendel, vioară
Înregistrări 1940 – 1997 remasterizări 2020
https://open.spotify.com/album/39W7UWoLqX2gC9ZweHy93I
Audiție plăcută!
1 Trackback