Cum au început Sărbătorile de iarnă și toți ne gândim la cei dragi, la a petrece timp mai mult împreună cu familia, cu prietenii și ne gândim mai puțin la plecări la acest final de an, „Suplimentul de cultură“ vă propune o serie de titluri noi apărute la Editura Polirom, pentru perioada de relaxare ce urmează. Cărțile recomandate mai jos se potrivesc foarte bine și drept cadouri, și pentru consumul cultural propriu. Lectură plăcută!
Felix Aftene, Lucian Dan Teodorovici, Mustața lui Dalí și alte culori. Pictoroman
Prefață de Bogdan Crețu
Proiect inedit în cultura românească, pictoromanul dă naștere unei lumi ficționale fabuloase, cele 16 picturi realizate de Felix Aftene generând 16 capitole ale unui roman scris de Lucian Dan Teodorovici. Pictura și literatura se potențează astfel reciproc în interiorul cărții, își împrumută una alteia idei, culori, personaje, iar temele mari se construiesc, pendulând între comic și fantastic, în jurul protagonistului. În lumea acestuia, un pictor pentru care nimic nu-i imposibil, normalitatea funcționează doar alături de canari vorbitori din Insulele Canare, furnici creatoare de artă, corbi atei, fluturi slab văzători, spiriduși cărora le plac zborurile cu baloane de săpun, sticleți matematicieni și atâtea alte creaturi spectaculoase, ce pot fi văzute doar de cei care au ochi să le vadă.
„Mustața lui Dalí și alte culori este o carte splendidă, un duet cum nu avem altul, despre puterea artei de a inventa realitatea, de a-i da un sens imaginând-o. Chiar imaginând-o după ce faptele s-au derulat. Un experiment de o frumusețe aparte, care caută să reîntregească unitatea privirii artistice asupra lumii noastre atât de atomizate.“ (Bogdan Crețu)
Andreea Răsuceanu, Vântul, duhul, suflarea
„Tragedia unui frontierist, dispărut în apele Dunării, în încercarea disperată de a emigra în anii comunismului, a familiei lui, traumatizată de incertitudine și absență, suferința copiilor lipsiți de dragostea parentală, transmisă de la o generație la alta, competiția dintre frați pentru afecțiunea mamei sunt doar câteva din temele celui de al doilea roman al Andreei Răsuceanu, Vântul, duhul, suflarea. Ficțiunea și documentul se întâlnesc într-o istorie fabuloasă care coboară două secole, până în vremea boierilor antiunioniști, trece, cu pagini răscolitoare, prin foametea de după război și prin anii stalinismului, ajungând în stricta actualitate.
Romanul anului 2020, după părerea mea, Vântul, duhul, suflarea o plasează pe Andreea Răsuceanu alături de cele mai puternice voci ale prozei actuale.“ (Gabriela Adameșteanu)
„O prozatoare elevată, matură, ilustrativă pentru câteva tendințe ale prozei noastre mai recente, scrise de autori (și, îndeosebi, autoare) debutanți la deplina maturitate: atracția retro și «orientalo-balcanică» a secolului 19; retrăirea «vârstelor dintâi», între un comunism fantomatic și un postcomunism debusolat; opțiunea pentru «romanul de familie» în cheie (post)traumatică; mixajul de autenticism obsesional și realism magic, poematizant. Dincolo de aceste ingrediente, există la Andreea Răsuceanu o seriozitate discretă a implicării, un dramatism al căutării de sine prin alții, motivat probabil biografic, un autenticism cu măști așadar, generator de atmosferă intensă, pe de o parte, creator de «lumi», istorii și geografii intime, pe de alta; un aliaj foarte special de M. Blecher și Gabriela Adameșteanu, într-o formulă proprie de «literatură spectrală».“ (Paul Cernat)
Bogdan Răileanu, Să nu lași moartea să te găsească
Aceasta este povestea lui Arhip, ciobanul care e posibil să fi adus la viață balada Miorița. El pornește în transhumanță alături de alți trei ciobani din Munții Vrancei spre câmpie. Pe drum, cel mai tânăr dintre ei este ucis în condiții neclare.
Datoria lui Arhip este acum să-l ducă pe tânărul mort înapoi în satul de munte, iar această călătorie se transformă într-o confruntare cu moartea care îl face pe cioban să-și împlinească destinul – să dea lumii o baladă și un mit fondator. Ca orice autor, Arhip e tentat să pună în poveste experiența lui personală cu moartea. Personajele vorbesc în numele lui. Asasinarea tânărului ciobănaș este doar un pretext pentru a scoate din adâncul lui Arhip un eu tulburat de prezența morții.
Olga Tokarczuk, Povestiri bizare
Un medic scoțian din secolul al XVII-lea, ajuns în slujba regelui Poloniei, descoperă o rasă ciudată de copii vegetali. O familie formată din patru femei identice primește vizita unui cuplu de bărbați similari. Un bătrân văduv, însingurat și tipicar, observă într-o dimineață că lumea din jur s-a transformat aleatoriu (sau, dacă nu, că și-a pierdut el mințile). O lume degradată, dintr-un viitor nedefinit, își păstrează stabilitatea grație sacrificiului unui personaj misterios, aparent nemuritor, ce suferă pentru oameni de peste trei sute de ani.
În zece texte dense, pline de dinamism și surprinzătoare de la premise până la final, imaginația neîngrădită ce caracterizează Povestirile bizare ale Olgăi Tokarczuk cucerește nu doar prin subiecte ori prin atmosfera creată, ci și prin forța empatică ce le străbate. Pendulând între fantastic, SF, straniu și insolit, aceste povestiri reprezintă tot atâtea mostre de virtuozitate și inventivitate artistică ale acestei remarcabile prozatoare.
„Diversele tipuri de religiozitate, umorul de sorginte literară, desenarea contururilor viitorului, straniul, noul și imprevizibilul, precum și analiza lumii în care ne mișcăm plini de îndoieli —iată temele esențiale abordate în recentele povestiri ale acestei scriitoare excepționale.“ („Głos Kultury“)
„Bizare, insolite, stranii, neobișnuite… și totuși clasice, cunoscute, familiare, povestirile din acest volum ne lasă impresia că le-am mai auzit undeva, cândva. Dar ce se ascunde în spatele misteriosului titlu al Olgăi Tokarczuk, Povestiri bizare? Un șir de plăsmuiri și traume neasumate, veșnicia sufletului, întrupări succesive, căutarea propriului loc pe pământ și teama că omul va observa cu ușurință cum magia și cotidianul se întrepătrund.“ (Magdalena Brodacka)
„După prelegerea susținută la ceremonia decernării premiilor Nobel, se vorbește foarte mult despre tandrețea, sensibilitatea și duioșia față de lume pe care le iradiază scrierile Olgăi Tokarczuk. Această tandrețe se face simțită și în Povestirile bizare mai ales prin maniera caldă, empatică în care scrie despre destine umane lipsite de strălucire, rătăcind dezorientate în propria viață, chinuite de singurătate, angoasă, alienare, frică de bătrânețe, boală, moarte, dar și de viitorul apocaliptic.“ (Cristina Godun)
Françoise Sagan, Cele patru colțuri ale inimii
Traducere din limba franceză și note de Mădălina Ghiu
Descoperit în manuscris de fiul romancierei, acest roman pune în scenă un subiect predilect al operei lui Françoise Sagan – un păienjeniș de tensiuni amoroase în sânul unei familii burgheze. Ludovic Cresson, fiul unui industriaș bogat, se reface după accidentul de mașină provocat de soția sa, Marie-Laure, „sofisticată, incultă“, o femeie care acum îl tratează ca pe un handicapat, îndepărtându-l de ea. Când mama acesteia sosește la reședința lor de pe domeniul La Cressonnade, tânărul se îndrăgostește nebunește de ea. Inteligența, umorul, eleganța cu care autoarea trece peste drame, toate acestea la un loc construiesc o experiență tipic saganescă din care nu lipsește nimic în acest roman bulversant.
„Această carte (…) răspunde nevoii noastre de poveste, ce nu ne dă pace câteodată. Și ne vorbește despre disperare cu rafinamentul de care avem nevoie atunci când ne afundăm să bem un coniac vechi într-un fotoliu de piele ce ne cunoaște atât de bine, încât aproape că putem să dispărem în el. Și tot această carte ne strecoară câteva sfaturi bune: nu trebuie, ne dojenește Sagan ca și cum ne-ar fi greu să învățăm odată lecția, nu trebuie «niciodată să îi lași pe ceilalți să te uite sau să te desconsidere».“ („Le Monde“)
„Este extraordinar că acest roman inedit al autoarei faimosului Bonjour tristesse a ieșit din coma în care intrase la rândul său [întocmai ca Ludovic Cresson, eroul cărții]. E o poveste formidabilă, captivantă, abil (re)construită de fiul scriitoarei, Denis Westhoff, cu instrumentele delicate ale chirurgiei reparatorii. De aceea nu se observă nimic. În schimb, chiar spiritul lui Sagan hoinărește pe aici, mânat de un vădit entuziasm cu care dinamitează un munte de resentimente persistente și se desparte de toți (cu excepția celor doi amanți nesiguri și puri), de sufletele lor jalnice, goale-goluțe, zgribulite și scăldate în ipocrizie.“ („Le Parisien“)
Nadia Terranova, Adio, fantasme
Roman nominalizat la Premiul Strega 2019
Traducere din limba italiană de Cerasela Barbone
O carte nostalgică și melancolică, de o sensibilitate rară, Adio, fantasme este povestea unei întoarceri și a unei eliberări de traumele trecutului. Revenită în orașul ei natal, Messina, pentru a-și ajuta mama la renovarea locuinței, Ida Laquidara retrăiește în memorie toate despărțirile dinaintea plecării ei definitive la Roma – tatăl dispărut misterios în urmă cu douăzeci și trei de ani, dar niciodată uitat, înflăcărata prietenie adolescentină cu Sara, destrămată pe nesimțite, conflictele cu mama ei. Toate poverile sufletești ale Idei o copleșesc cu o forță reînnoită și o împing să înfrunte în sfârșit realitatea. În calea Idei apare și tânărul Nikos, un meșter de origine greacă ce lucrează la renovarea apartamentului familiei și care ascunde el însuși trauma unei iubiri pierdute. Iar acum, când casa copilăriei și adolescenței o asaltează cu fantomele ei, Ida trebuie să găsească o modalitate de a-și trăi viața mai departe, rupând vraja ce o ține legată de peste două decenii.
„Un tată decide să plece pentru totdeauna. Și dispariția sa voluntară subminează viața fiicei lui chiar mai mult decât moartea… Nadia Terranova știe să descrie durerea cu precizia chirurgicală a celor care o cunosc. Și nu se mai teme de ea.“ („la Repubblica“)
„O carte cathartică atât pentru autoare, cât și pentru cititori, prin puterea sa de-a da viață fantasmelor, tuturor fantasmelor, nu doar celor personale, scrisă într-un limbaj evocator, superb în concretețea sa.“ (RAI Cultura)
„În timp ce scriam romanul, m-am întrebat dacă sunt fantasme de la care trebuie să-mi iau rămas-bun, dar mi-am dat seama că nu există așa ceva, că nu poți spune adio la nimic. Trebuie doar să le înfrunți și să retrăiești relația cu ele într-un mod diferit. Căci până la urmă timpul nu vindecă nimic, timpul pur și simplu trece.“ (Nadia Terranova)
Michel Bussi, Legături de sânge
Traducere din limba franceză și note de Alexandra Cozmolici
Vechi fief al lui Mazarin și colonie penitenciară secole la rând, insula Mornesey ascunde o istorie tumultuoasă și un mister care fascinează localnicii și turiștii deopotrivă: legendara Nebunie Mazarin, comoara fabuloasă ce ar fi fost îngropată aici cu sute de ani în urmă. În vara când împlinește șaisprezece ani, Colin, un băiat orfan, alege nu întâmplător o tabără din Mornesey: pe situl de la abație și-a petrecut primii ani din viață și tot în apele insulei s-ar fi sinucis tatăl lui, arheolog implicat într-o afacere necurată cu imobiliare. Toată viața i s-a spus că tatăl lui a murit, dar semne stranii și o profeție enigmatică a mamei lui îl încredințează că acesta se ascunde undeva și că într-o zi o să-l regăsească. Să fie o coincidență că tocmai în timpul vacanței lui evadează doi deținuți din penitenciarul Mornesey? Și ce e cu necunoscutul acela, pe care l-a văzut în amintire de atâtea ori? Încercând să afle răspunsul la întrebări care l-au bântuit toată copilăria, Colin pornește într-o cursă contracronometru plină de pericole, la capătul căreia vor ieși la iveală secrete dureroase și adevăruri tulburătoare. Un roman inițiatic despre memorie, identitate și familie, în care misterul și aventura se împletesc cu problematica psihologică și socială.
„O poveste halucinantă, personaje emoționante și un deznodământ genial.“ („Elle“)
„O intrigă palpitantă, cu o țesătură impecabilă.“ („La Voix du Nord“)
„Întâmplări cumplite se desfășoară în fundal, referințe culturale apar la tot pasul, iar construcția romanului e complexă și totodată extraordinar de dinamică. Eșafodajul cărții e magia lui Bussi: suntem în cel mai picaresc dintre romanele sale.“ („la Repubblica“)
„Vă intersectați cu cineva și, o clipă, vi se pare că-l recunoașteți… înainte să vă dați seama că e o prostie și să realizați: acel cineva, o știți prea bine, a murit. Imaginația a luat-o înaintea rațiunii. Silueta, umbra, vocea, râsul acelea nu pot fi ale bunicului, ale prietenului din copilărie, ale fostului vecin. Acest roman s-a născut tocmai din senzația asta răscolitoare.“ (Michel Bussi)
H.P. Lovecraft, În munții nebuniei (ediție de buzunar)
Traducere din limba engleză de Mircea Pricăjan
În munții nebuniei relatează, punând în joc întregul arsenal macabru tipic lui Lovecraft, o expediție dezastruoasă organizată în Antarctica în 1930 și descrie descoperirile lugubre făcute de membrii săi. După ani de tăcere, geologul William Dyer de la Universitatea Miskatonic din Arkham, conducătorul expediției, hotărăște să aștearnă totul pe hârtie cu speranța de a-i salva de la o moarte sigură pe alți exploratori care se pregătesc să pornească într-acolo. Deși pare un continent lipsit de viață, adormit sub ghețuri veșnice, Antarctica scoate la iveală rând pe rând, de sub albul său halucinant, secrete adânc îngropate, precum rămășițele sinistre ale unei civilizații datând de milioane de ani – Cei Străvechi, monștrii mitologici fabuloși pomeniți în Necronomicon, având înfățișarea unor caracatițe gigantice, care încă trăiesc în măruntaiele orașului lor labirintic de sub zăpezi.
Ivo Andrić, Povestiri din singurătate (ediție de buzunar)
Premiul Nobel pentru Literatură 1961
Traducere din limba sârbă de Dragan Stoianovici
Povestirile reunite în acest volum au fost scrise de Ivo Andrić în ultimii ani de viață, 1972-1974, fiind publicate postum, în 1976. Cum personajele ale căror aventuri și pătimiri le narează aparțin unor epoci diferite și provin din medii etnice, sociale și culturale distincte, autorul recurge la un mod ingenios de-a le aduce laolaltă. Vorbește în Prolog despre o casă singuratică din Sarajevo în care și-a petrecut o vară întreagă și unde fantomele lor îl vizitează, pe rând, pentru a sta de vorbă și a-i istorisi câte ceva neștiut de el din viețile de altădată, ajutându-l astfel să deslușească sensul mai adânc al destinelor lor. Ca și în romanele și volumele de proză scurtă publicate de Ivo Andrić în timpul vieții, și în Povestiri din singurătate se simte inconfundabilul său har de povestitor, ce a încântat generații de cititori, fiind evidențiat în motivația juriului care i-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 1961.
Yuval Noah Harari, David Vandermeulen, Daniel Casanave, Sapiens. O istorie grafică. Volumul I. Nașterea omenirii
Primul volum al unei istorii ilustrate a omenirii având la bază bestsellerul lui Yuval Noah Harari devenit o carte-fenomen la nivel mondial
Traducere de Lucia Popovici
În Nașterea omenirii, un Yuval ficțional ne invită să-l însoțim în palpitanta aventură numită istorie, cutreierând pământul alături de o sumedenie de personaje pestrițe. Ei se detașează de vacarmul lumii noastre inundate de informații, fac un pas în spate și privesc imaginea de ansamblu: istoria speciei noastre de la începuturi până astăzi. Pe parcursul explorărilor, o întrebare nu le dă pace: cum a ajuns o maimuță neînsemnată stăpâna planetei, capabilă să fisioneze atomul, să zboare pe Lună și să manipuleze codul genetic?
Formatul grafic le propune cititorilor un nou tip de explorare intelectuală și artistică a trecutului. Evoluția oamenilor este reimaginată ca un reality-show. Prima întâlnire dintre sapiens și neanderthalieni este examinată prin intermediul capodoperelor artei moderne. Extincția mamuților și a tigrilor cu dinți-sabie e repovestită ca un film polițist. Haideți să-i cunoașteți pe neanderthalieni, pe atotputernicul Doctor Fiction și pe cei mai răi criminali în serie care au existat vreodată – și să aflați de ce suntem cu toții captivi în visul unor oameni morți demult!
Valentina Camerini, Greta. Povestea ei. Nu ești niciodată prea mic să faci lucruri mari. Biografia neoficială a Gretei Thunberg
Cu ilustrații de Veronica „Veci“ Carratello
Traducere din limba italiană de Emanuela Stoleriu
Vârsta recomandată 8+
„E o necesitate urgentă pe care nimeni nu o consideră o criză, în timp ce oamenii aflați la conducerea diferitelor țări se comportă imatur. Trebuie să ne trezim și să schimbăm lucrurile.“
Greta Thunberg, născută în 2003, este o activistă suedeză pentru protecția mediului. În august 2018 a făcut grevă în fața Parlamentului suedez pentru a-i determina pe politicieni să ia măsuri împotriva încălzirii globale. Inițiativa ei depășește deja granițele Suediei și inspiră tineri din toată lumea. Greta a luat cuvântul la conferințe importante despre climă și nu numai: a vorbit la COP24, Conferința ONU despre probleme climatice, și la forumul economic mondial de la Davos. Din 2019 e candidată la Premiul Nobel pentru Pace și nu încetează să lupte pentru salvarea planetei.
Pregătiți-vă să citiți o poveste despre speranță, curaj și hotărâre. Aceasta este povestea adevărată a Gretei Thunberg, dar și a altor băieți și fete din toată lumea care luptă împotriva indiferenței celor mari, în numele unui viitor mai bun. Fiindcă nu ești niciodată prea mic ca să schimbi ceva.