Duse sint si timpurile la care la Festival apareau un Constantin Silvestri, un Sergiu Celibidache, un Mindru Katz… De citiva ani buni, scoala muzicala romaneasca nu mai este reprezentata la acest festival, etalon pentru muzica clasica, al Europei centrale si rasaritene. Si totusi, exista o exceptie despre care tin sa va scriu, soprana Anda-Luise Bogza, solista a Operei cehe.
Cintind unul din rolurile in care impune de multa vreme, Anda-Louise Bogza va fi inca odata Donna Anna in opera lui Mozart, incheiata si a carei premiera a avut loc la Praga, Don Giovanni. Nu stiu cite exemplare din discul ei portret, antologie de arii din operele italiene, aparut la casa Arte Nova si laudat de criticii de la „Gramophone”, vor fi fost distribuite si cumparate de melomani in Romania. Va asigur insa ca merita sa-l ascultati, fie si numai ca o marturie suplimentara a succesului international al scolii de canto romanesti.
Simplu meloman, amator de opera si traind la Praga, l-am ascultat cu un interes multiplu. Un gind iconoclast ma indeamna sa le amintesc celor responsabili cu destinele culturii romanesti acasa si prin lume ca nu numai Mihai Viteazu a trecut pe la Praga si ca placile memoriale pe o cladire nu inlocuiesc, in contemporaneitate, scena si respectul pe care le merita unii din artistii traind in diaspora. Iar daca in ultimul mai bine de un deceniu a existat la Praga o manifestare muzicala, demna de acest nume, sub egida diplomatiei romane, ea a fost o seara pe scena de concert a Conservatorului, organizata direct de soprana romana, sub titlul „Anda-Louise Bogza si prietenii ei”. Dar cu o floare…
Departe de mine gindul de a va spune ca Anda-Louise Bogza nu este respectata. Constat doar ca o respecta in primul rind cehii, gratie prestatiilor ei de ani de zile pe scenele Operei de Stat si ale celei Nationale de la Praga. M-am bucurat sa vad ca autorul unei impozante monografii, de circa 600 de pagini, dedicata istoriei fostei celebre Opere germane, devenita Opera de stat, a ales-o tocmai pe Anda-Louise in trei ipostaze fotografice, in timp ce alte stele locale de marime internationala nu se bucura decit de o fotografie*. Vocilor ce mi-ar putea spune ca un asemenea gest si implicit mic omagiu nu sint neaparat relevante le-as raspunde ca Anda-Louise Bogza este si solista de opera care a primit luna trecuta Premiul Thalie, acordat de criticii muzicali pentru cea mai buna interpretare scenica a anului 2007 din Cehia. Premiul a recompensat-o pentru rolul lui Minnie din La fanciulla del West, opera lui Puccini. Iar in paranteza fie spus, cehii, departe de a fi darnici cu artistii straini ce traiesc printre ei sau si-au legat cumva destinul de al lor, au meritul de a recunoaste valorile. Si ma gindesc aici, in ce ne priveste, nu numai la Anda-Louise Bogza, dar si la cartea lui Petru Cimpoesu, vedeta anul trecut in lumea literatilor.
Destinul si publicitatea facuta succesului solistilor de opera sint elemente aleatorii si incontrolabile, depinzind de multi factori, adesea straini de calitatea vocii sau de prezenta scenica. Destinul a facut ca Anda-Louise, dupa studiile bucurestene, sa debuteze la Praga la inceputul anilor ’90, iar calitatea vocii si prezenta scenica sa-i fie recunoscute si recompensate la Viena, in 1994, la Concursul international de canto, cu premiul intii si cel al publicului. Daca Praga contemporana nu are o scena de opera comparabila in celebritate, celei de la Scala sau Metropolitan, as spune ca succesul Andei-Louise Bogza nu este mai putin notabil atunci cind ii asculti vocea si dictia in limba ceha, in roluri cum sint cele din operele lui Janacek, Jenufa sau Katya Kabanova si Dvorak, Rusalka. E suficient sa-i compari dictia cu aceea a lui Renee Fleming, si ea o preferata a scenei cehe in Rusalka, dar, imi spuneau amatori si profesionisti cehi, cu un cuvint din cinci recognoscibil…
Nici scenele internationale nu ii lipsesc Andei-Louise Bogza, chiar daca Viena ramine deocamdata cea mai generoasa printre cele de mare prestanta. A fost Desdemona la Liege, Aida la Viena, in cele doua opere din Berlin si la Leipzig, Donna Anna la Marsilia, Leonora in Trubadurul la Dijon si Budapesta, Tosca la Munchen, Frankfurt, Tel Aviv, Istanbul si Bordeaux, Katya Kabanova la Tokyo, Printesa straina in Rusalka, la Opera Bastille si la Roma, ambele din opera omonima a lui Dvorak, s.a.m.d. Personal, ii place sa-si aminteasca Tosca, in reprezentatie la Maiul muzical florentin, sub bagheta lui Zubin Mehta. Daca nu altfel, vocea i-o puteti asculta pe site-ul ei, www.anda-louise-bogza.com.
Mi-ar fi placut sa va scriu mai mult si mai substantial despre Anda-Louise, dar spatiul nu-mi permite. Nu-mi pot opri insa gindul ca gemele nu trebuie neaparat cautate departe de casa…
* Tomas Vrbka, Statni Opera Praha. Opera 1888-2003. Historie divadla v obrayech a datatech/A History of the Theater in Pictures and Dates. Slovart, Praha, 2004. 597 pp.