Rubrici  -  Andrei Craciun  -  Alt jurnal de la sfârșitul lumii (18)  -  

Situația fiind așa cum este, jurnalul din anii molimei devine, din această săptămână, Alt jurnal de la sfârșitul lumii.

Luni, 14 decembrie

V-ați gândit că toate astea ni se întâmplă fiindcă nu ni l-am luat sfânt protector pe Sisoe? Alt­ceva era dacă ne apăra Sfântul Sisoe, Sfinte Sisoe.

E legitimă și nedumerirea celor care au ratat ultimele zile de aur ale patriei noastre: până la urmă, cum se spune corect – șo­șoacă sau athanorul labios?

Casa Poporului e de fapt garsonieră confort III. N-are ea cameră pentru câți președinți emană românii. Din clipă-n clipă apa­re și robotul de bucătărie să ne comunice cum stăm: Ghinion.

Monolit misterios descoperit la Cotroceni, studiat de cercetători cu atenție și îngrijorare.

Mizeria asta din ultimii zece ani e maxim istoric pentru spațiul carpato-danubiano-pontic. O să fie evocați ca o belle époque. Atât s-a putut, fiindcă a mers și așa.

Vă dați seama că bărbații viitorului se vor gândi nostalgic la aceste vremuri în care, din capriciile modei, doar gleznele erau la vedere, nu și, să zicem, sfârcurile.

Mă aflu într-o tandră minoritate: îmi place mai mult Home Alone 2. Deși am văzut prima dată Home Alone 1 la cinema, în 1991, la opt ani. De atunci, de câte ori s-a întâmplat să am vreodată do­uă pungi în mâini am văzut aievea cum se rup și se întâmplă dezastrul. Din fericire, n-am avut des două pungi în mâini.

Duminică, 13 decembrie

E superbă scandarea cetățe­nilor din sectorul 1 al capitalei: „Jos gunoiul!“. Propun să fie adoptată la nivelul întregii țări, în legătură cu, în general, orice.

Totuși, să privim și partea bu­nă a democrației românești: se îndreaptă spre tomberon alde Băsescu, Ponta și Tăriceanu. Sigur, a venit cuplul de comici involuntari Șoșoacă-Lavric, dar tot pare o jumătate de pas înainte. Pas mic, românesc. Pas cu pas poate-i prindem din urmă și pe bulgari, vorba aia.

Veste bună: au început să circule trenurile între Gara de Nord și Aeroportul Otopeni. S-a început frumos, românește, cu o întârziere de douăzeci de minute. Douăzeci de ani și douăzeci de minute, ca să fim riguroși.

Privesc „negocierile“ pentru locul de lângă fasolea cu ciolan și nu-mi dau seama: cum se spune corect – portofele sau portofolii?

Găsesc în arhiva personală aceste gânduri din anul 2018. Le redau, fiindcă ne-au profețit ziua de azi (și pe cea de mâine): am o idee de reabilitare a Teleormanului. Să dăm țara pe mâna Buzăului. Va fi fost mai bine înainte.

Nu aș vrea să trecem atât de ușor peste ce a titrat Harfa.ro (site-ul pe care bineînțeles că tot eu l-am co-fondat) a doua zi după alegerile parlamentare din anul de grație 2016 (fiindcă nu știu ce ar putea explica mai bine țara noastră): Un vrâncean a venit la vot într-o căruță la care a înhămat o oaie. Ca să prindă puteri, oaia a fost hrănită cu covrigei de Buzău.

Ați observat că? Atunci când zic „românii“, politicienii români de la putere (precum și presa mainstream, deși e mult spus pre­să) îi au în vedere doar pe bugetarii și pe pensionarii români? Ei (și numai ei) sunt românii.

Uneori chiar cred că Donald Trump e de fapt Sandu Ciorbă, care și-a luat jumătate de normă peste Ocean, ca să conducă lumea nouă.

E drăguț că se eradică foametea și războiul, dar, hei, mereu vor apărea radicalii stupizi care vor constata că s-a făcut prea puțin pentru stârpirea excesului de sebum. Omul e ca acea maimuță care, dacă n-are buba, se scarpi­nă-n dos până face.

Invers acum: excesul de sebum, prieteni dragi. Asta se „dezbate“ în 98% din cazuri în spațiul nostru public. Avem milioane care fac pipi cu țurțuri prin boschete și noi călare pe excesul de sebum, să-l combatem.

Sâmbătă, 12 decembrie

Nu știu cine dădea numele turnătorilor la Securitate, dacă ăștia și le alegeau singuri sau așa, dar le dădea bine. Nu vi se par frumoase? Uite, domnul profesor Dan Voiculescu avea Felix, cantautorul Grigore Leșe era Pamfil, îndrăgitul Mugur Isărescu era Manole. Nume frumoase, domnu­le, nu ca acuma, toate prostiile. Turnai de plăcere.

Vineri, 11 decembrie

Mă uit la Cîțu și o văd: creș­terea economică negativă.

Îmi place iisusificarea cîțului. Am mai avut noi, pe partea politică, Iisuși de Dâmbovița, cu șu­viță, hăhăiți, zâmbitori, cu cioc. Dar Iisus chel cu plete nu mai avurăm.

Român din viitor: asta e țară? Cine v-a trăit înainte aici? Și-a bătut joc.