„Muzica este o revelație mai mare decât orice înțelepciune și filosofie.“
Pe 16 decembrie s-au împlinit 250 de ani de la nașterea compozitorului care a modelat complet identitatea a ceea ce numim astăzi muzică clasică. A lăsat simfonii și concerte, sonate pentru pian, cvartete, o misă, o operă și multă muzică de cameră și a crezut că arta are puterea de a schimba lumea. De la 28 de ani își pierde auzul, o infirmitate care îl va izola și înstrăina de societate, dar muzica lui, revoluționară pentru vremea sa, are o energie ritmică explozivă și o frumusețe lirică intensă, care îl transportă și astăzi pe ascultător într-o călătorie fascinantă. Pentru că 2020 a fost anul Beethoven, o aniversare care a avut de suferit în pandemie, împreună cu muzica și muzicienii, v-am pregătit un dicționar de repere Ludwig van Beethoven.
A. Aniversare
250 de ani e o aniversare importantă ce urma să fie sărbătorită peste tot în lume, mai ales la Bonn și la Viena. Guvernul german alocase 27 de milioane de euro pentru 300 de proiecte cu concerte, premiere, integrale simfonice și expoziții biografice și tematice, care urmau să-l facă omniprezent pe bad boy-ul galeriei marilor compozitori, spre teama ipocrită a înfricoșaților de supraexpunere beethoveniană. Dar a intrat în scenă coronavirusul care a anulat aproape întreaga petrecere: carnavaluri, plimbări cu vaporașul pe Rin și spectacolul simultan din 15 mai al Beethoven Orchestra Bonn și Vienna Symphony. Carantina a dat curaj mișcării woke care cere în plină pandemie anularea lui Beethoven: Simfonia a V-a e white privilege. Doar producția discografică, în special reeditările, rămân în parametri normali, iar Beethoven Anniversary Society BTHVN2020 Bonn își transferă bugetul pentru 2021. Show-ul mondial e reprogramat pentru anul viitor și, cine știe, în funcție de evoluția pandemică, poate pentru 2022. Germania a intrat în lockdown total, din 16 decembrie până pe 10 ianuarie.
Îți poți aniversa viața în fiecare zi, spune într-un poem Jacques Prévert. Beethoven poate fi aniversat în fiecare zi, cu sau fără pandemie. Pentru că muzica lui e sărbătoare. Ce altceva e începutul solar al Simfoniei a VII-a?
https://www.youtube.com/watch?v=xuzRkGqJx_U
Simfonia a VII-a în la major op. 92, Wiener Philharmoniker, Carlos Kleiber, 1976
B. Biografii
Ca să-l cunoști pe Beethoven, trebuie să-i asculți muzica. Dar nici puțină lectură nu strică. Iată opt volume esențiale:
André Boucourechliev, Beethoven, 1963;
Jean și Brigitte Massin, Ludwig van Beethoven, 1976;
Maynard Solomon, Beethoven, 1977;
Arnold-Werner Jensen, Ludwig van Beethoven. Musikführer, 1998;
Lewis Lockwood, Beethoven: The Music and the Life, 2003;
André Tubeuf, Ludwig van Beethoven, 2009;
Jan Swafford, Beethoven: Anguish & Triumph, 2014;
Valentina Sandu-Dediu, Ludwig van Beethoven, Editura Muzicală, 2000.
C. Cafea
Cafeaua a fost un element indispensabil în dieta sa, așa cum nota biograful și prietenul său Anton Schindler. Titanul de la Bonn și-o pregătea singur în fiecare dimineață, numărând, cu atenție, scrupulos ca un turc, de multe ori chiar atunci când avea oaspeți, exact șaizeci de boabe de cafea pentru o ceașcă. Le măcina cu atenție, după care turna apă fierbinte dintr-o mașinărie complicată de sticlă.
Astăzi clișeu obositor, sintagma „Titanul de la Bonn“ a fost folosită pentru prima dată de Richard Wagner, un adversar declarat al cafelei.
D. Destin
„Îmi voi lua soarta de gât. Nu voi îngenunchea de tot niciodată în fața ei“, îi spune Beethoven prietenului Wegeler, într-o scrisoare din 1801.
Și simfonia care investește umanitatea cu puterea de a riposta vieții. O călătorie interioară. „Prin suferință spre bucurie!“ Da-Da-Da-Daaaa!
E. Elise
Elise original Beethoven Haus Bonn
Nu se știe dacă Elise din Für Elise a existat sau dacă cea căreia i-a fost dedicată a fost baronesa Therese Malfatti, soprana Elisabeth Röckel, o altă soprană Elise Barensfeld sau Bettina Brentano, cea despre care se crede că ar putea fi „iubirea nemuritoare“ a vieții sale. Cert e că Beethoven era mereu înrăgostit, cu destul de mult ghinion în iubire: „gândurile mele se îndreaptă spre tine, iubirea mea nepieritoare, uneori cu bucurie, alteori cu tristețe, așteptând să aflu dacă destinul ne va asculta sau nu rugăciunile. Pentru a putea înfrunta viața, trebui să trăiesc cu totul alături de tine sau să nu te mai văd vreodată. Da, sunt decis să fiu un rătăcitor pe meleaguri străine până când voi putea să zbor în brațele tale pentru a spune că mi-am găsit adevărata casă, și doar în brațele tale sufletul meu poate regăsi îmbrățișarea spiritelor binecuvântate“ – fragment dintr-o scrisoare către unsterbliche geliebte din iulie 1812.
Für Elise, o bagatelă scrisă în 1810 și publicată la 40 ani de la moartea compozitorului, este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Beethoven.
F. Film
În cinema, Beethoven e un câine Saint-Bernard, multe siropuri leșioase sau biografii pe jumătate decente și câteva scene legendare construite pe o mișcare de simfonie sau fraze dintr-o sonată. Dar și soundtrack, mult soundtrack. Kubrick a spus undeva că, oricât de buni ar fi, compozitorii de muzică de film nu vor fi niciodată Beethoven, Mozart sau Brahms. Așa e: A Clockwork Orange, Stanley Kubrick (1971), The Barber, Joel et Ethan Coen (2001), Irréversible, Gaspar Noé (2002), Elephant, Gus Van Sant (2003) sau The King’s Speech, Tom Hooper (2010) sunt doar câteva dintre filmele în care muzica lui Beethoven e genial folosită.
https://www.youtube.com/watch?v=cQCQRLA05AA
Filme de văzut neapărat într-o viață: Beethoven lives upstairs, David Devine (1992), Ludwig van B., Bernard Rose (1994) – mai mult pentru Gary Oldman –, Eroica. 9 June 1804. The day that changed music forever, Simon Cellan Jones (2003) și Copying Beethoven, Agnieszka Holland (2006).
Cel mai iubit film despre Beethoven, chiar dacă doar un fragment, e animația la Simfonia Pastorală din Fantasia, Walt Disney (1940) cu muzica interpretată de Leopold Stokowski & Philadelphia Orchestra. Versiunea originală a avut ceva probleme cu cenzura, care a agățat discret ghirlande de flori pe pieptul dezgolit al centaurițelor și a tăiat la montaj aceleași miniaturale grații mitologice de culoare neagră care, incorect politic am spune azi, împleteau cozile și lustruiau copitele bărbaților centauri de culoare albă. Fără legătură cu activismul de mediu de culoare verde și în ciuda motivelor mitologice elene, Pastorala în viziunea lui Disney susține teoria că Ludwig van a fost un Nature boy.
https://www.youtube.com/watch?v=R7RbvOGRe_w
G. Goethe
În iulie 1812, la doi ani de la premiera muzicii de scenă la Egmont, pentru libretul marelui scriitor, Beethoven îl întâlnește pe cel pe care îl admira enorm, la spa-ul din Teplice, prin mijlocirea Bettinei Brentano, prietenă comună. În ciuda admirației reciproce, Goethe va nota: „Din păcate, el are o personalitate de neîmblânzit“. Beethoven declară franc: „Goethe apreciază prea mult aerul curții. Mult prea mult pentru un poet“. Deși va continua să-i pună creațiile pe muzică, în special în lieduri, marele Goethe nu-i va mai răspunde niciodată la scrisori.
H. Heiligenstadt
Testamentul de la Heiligenstadt e de fapt o scrisoare din octombrie 1802 adresată fraților Carl și Johann, pe care îi crescuse practic după ce tatăl lor cade în patima alcoolismului, cu scopul de a fi citită după moartea sa. Compozitorul crede că are 28 de ani, nu-și cunoștea pe atunci data nașterii. Are de fapt 32 și scrie: „Încă de la douăzeci și opt de ani am fost silit să devin filosof. Lucrul deloc ușor, iar pentru un artist și mai greu decât pentru oricare altul. O, Divinitate, tu-mi vezi din înălțimi inima, tu o cunoști și știi că în ea sălășluiește dragostea pentru oameni și aplecarea spre fapte bune. O, oameni, dacă veți citi cândva aceste rânduri, să vă amintiți că ați fost nedrepți cu mine; cel în suferință să fie însă mângâiat văzându-și fratele nefericit, care, față de toate vicisitudinile naturii, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a fi la înălțimea artiștilor și a oamenilor vrednici“.
I. Inteligență artificială
Un alt ideal al jubileului Beethoven 250, care din păcate se va întâmpla cu pandemie cu tot, e un proiect științific de finalizare a Simfoniei a X-a la care Beethoven lucra în anul morții, 1827. O echipă alcătuită din cercetători și muzicologi își propune să folosească inteligența artificială pentru completarea partiturii neterminate, pe baza schițelor din carnetele de lucru originale ale compozitorului. Sună îngrozitor. Din fericire, integrala BTHVN 2020 – Beethoven The New Complete Edition, în 123 de CD-uri, scoasă de Deutsche Grammophon, îți poate aminti că muzica e scrisă totuși de oameni, pentru oameni. Cei care își permit 229,99 euro, în cazul de față.
https://www.discogs.com/Ludwig-van-Beethoven-BTHVN-2020-The-New-Complete-Edition/release/14451900
J. Jazz
„Nu știm cum a improvizat Bach, nu știm cum a improvizat Beethoven. Singurul motiv pentru care nu știm este pentru că nu avem înregistrări“, spune Keith Jarret. Și are dreptate, doar că Beethoven a lăsat primul exemplu de swing pur, notat în partitura ultimei sale sonate: minunata Arietta. Adagio molto semplice e cantabile din Sonata nr. 32 în do minor op. 111.
https://www.youtube.com/watch?v=H2pKgwKpkTU
Și dacă Fazil Say nu convinge, pianistul american de jazz Brad Mehldau a scris un eseu intitulat Coltrane, Jimi Hendrix, Beethoven and God.
https://www.bradmehldau.com/coltrane-jimi-hendrix-beethoven-and-god
N. Nepotul Karl
Când fratele său Kaspar moare de tuberculoză în 1815, Beethoven devine tutorele legal al nepotului său Karl. Compozitorul, niciodată căsătorit, îl iubește ca pe copilul mult visat și îi va asigura o educație extrem de severă, care include și lecții de pian cu unul dintre virtuozii și marii profesori ai epocii, Carl Czerny. Pe fondul surzeniei unchiului, relația devine tiranic-nefericită, până la punctul în care tânărul va încerca să se sinucidă, împușcându-se în cap pe una din aleile parcului preferat al lui Beethoven. În urma scandalului imens, compozitorul va pierde definitiv tutela și pe nepot, în 1819, pentru a cărui revenire spune rugăciuni în aproape fiecare seară. Karl devine militar și moare de ciroză în 1858, la 52 de ani.

Beethoven, Carl van (Neffe) – Foto nach anonymer, heute verschollener Miniatur
L. Limbajul muzical
Elementele limbajului muzical beethovenian sunt un capitol complex; există specialiști care au scris tomuri de 2-300 de pagini doar despre tehnica de arcuș în sonatele beethoveniene pentru violoncel! Pentru că la baza oricărui demers analitic și muzicologic stă curiozitatea celui care vrea să înțeleagă mai mult. Sau, la modul ideal, aspirația altruistă de a-i face pe alții să înțeleagă. Pentru început, răspunsul la o întrebare simplă: de ce Beethoven sună a Beethoven?
Recomand oricare dintre cele opt volume de la litera B.
M. Mercur
Beethoven e imens nu doar pe Pământ. Cel mai mare crater de pe planeta Mercur poartă numele compozitorului german și este înregistrat oficial la IAU WGPSN (International Astronomical Union Working Group for Planetary System Nomenclature). Are un diametru de 630 km și o compoziție bogată în FeO (oxid de fier), conform observațiilor sondei spațiale americane Mariner 10, lansată de NASA pe 3 noiembrie 1973.
N. Napoleon
A treia simfonie a lui Beethoven s-a numit inițial Bonaparte și își are originile în admirația pentru Napoleon. Scrisă în 1803 și dirijată în primă audiție pe 7 aprilie 1805, la Viena, de către compozitor, lucrarea marchează începutul celei de-a doua perioade de creație, cu idei din perioada testamentului de la Heiligenstadt. Povestea despre cum și-a primit Eroica titlul este aproape la fel de faimoasă ca simfonia în sine, iar dacă Napoleon nu s-ar fi înscăunat împărat în 1804, lucrarea ar fi purtat și astăzi numele celebrului corsican. Partitura e complexă și i-a confuzat teribil pe contemporanii lui Beethoven, care nu mai auziseră niciodată nimic asemănător. O muzică puternică despre idealism și deziluzie, despre luptă și resemnare, despre om și putere, într-un spectru larg de tonalități ce exprimă diverse lumi emoționale, o lucrare ce atrage și acum, în secolul 21, oamenii către arta lui Beethoven, la fel ca Simfonia a V-a sau a IX-a. Eroica este un punct de cotitură pentru întreaga sa creație și a influențat gândirea simfonică a unor creatori ca Schumann, Brahms, Ceaikovsky și Mahler.
La un secol după Beethoven, marele dirijor Arturo Toscanini spunea despre Eroica: „Unii spun că este Napoleon, unii Hitler, unii Mussolini. Pentru mine este pur și simplu Allegro con brio“.
„Fă tot binele pe care îl poți; iubirea, mai presus de toate, libertatea și, chiar pentru un tron, nu nega niciodată adevărul.“
O. Operă
O singură operă, Fidelio. Oricum, în domeniul vocal, pe lângă lieduri, Ludwig van Beethoven a scris și o singură misă – care odată ascultată schimbă complet ce știm și credem despre relația lui cu Dumnezeu. Relația cu vocalitatea are legătură directă cu izolarea la care fusese condamnat de surditate. În plus, paradoxal, Beethoven nu a fost foarte sigur de talentele sale în privința vocii: „când sunetele se zbat în mine, aud mereu orchestra completă; știu la ce să mă aștept de la instrumentiști, care sunt capabili de aproape orice, dar cu compoziția vocală trebuie să mă întreb mereu: asta se poate cânta?“. Ce capodopere uluitoare sunt însă Missa solemnis, ciclul An die Ferne Geliebte, Simfonia a IX-a, creațiile unui om care s-a confruntat nu doar cu problemele de ambitus ale scriiturii pentru voce, ci și cu propria tăcere.
O altă capodoperă certă, singura partitură lirică a lui Beethoven are ca subiect tirania vs. aspirația înnăscută a omului spre libertate. Premiera din 1805, sub titlul Leonore (numele eroinei principale), n-a avut deloc succes: Viena era atunci ocupată de trupele lui Napoleon, iar vienezii, deși mari iubitori de Beethoven, aveau cu siguranță preocupări mai presante. Cât despre soldații armatei lui Napoleon, care au alcătuit mare parte din audiența firavă, s-ar putea să nu fi apreciat tema evidentă a operei. Plus criticii care au făcut-o praf! Fidelio e o poveste despre întuneric și lumină, care, în ciuda unei intrigi alunecoase pe alocuri, are o muzică grozavă ce vorbește chiar despre sufletul lui Beethoven, despre libertate și umanitate. O poveste cu happy-end care trebuie văzută neapărat într-o viață de om, fie și doar pentru emoția simplă și directă.
Sunt fericit să fiu printre cei care văzut live versiunea genială a lui Graham Vick la ONB, în vremurile ei bune, cu Asineta Răducan și Marius Vlad Budoiu. Recomandare video: montarea emoționantă marca Pierluigi Pier’Alli, cu Orquestra & Cor de la Communitat Valenciana/ Zubin Mehta/ Waltraud Meier & Peter Seiffert, Medici 2006; recomandare audio: Schoenberg Choir & Lucerne Festival Orchestra/ Claudio Abbado/ Nina Stemme și Jonas Kaufmann, Decca 2011.
P.S. Un proiect important al anului pandemic 2020 a fost atelierul de operă contemporană al Universității Naționale de Muzică București, intitulat „Fidelio ești tu“.
https://www.youtube.com/watch?v=7mGpwSRCww0
Corul O welche Lust din opera Fidelio op. 72, Schoenberg Choir & Lucerne Festival Orchestra/ Claudio Abbado
P. Perioade de creație
„Nu îți vei sacrifica niciodată gândirea pentru o regulă tiranică, dar vei sacrifica regulile fanteziilor tale; îmi dai impresia unui om care are mai multe capete, mai multe inimi, mai multe suflete.“
Haydn lui Beethoven
Beethoven a fost un iconoclast îndrăgostit de libertate, în muzică și în viață, care a depășit atât limitele vremii sale, cât și pe cele personale, în interpretare și mai ales în creație. Ecourile muzicii sale se vor auzi mult timp după el, chiar în secolul nostru, determinând generație după generație să se reinventeze, pentru că a fost artistul care a crezut că arta are puterea de a schimba lumea.
Cele trei perioade de creație Beethoven:
- – 1792-1800, tinerețea: Concertele pentru pian nr. 1 și 2, Simfonia I-a, Sonata pentru vioară și pian nr. 5 „a Primăverii“;
- – 1800-1814, „Eroica“: Concertele pentru pian nr. 3-5, Sonatele pentru pian nr. 16-26, Sonata Kreutzer, Triplu concert, Concertul pentru vioară, Simfoniile nr. III-VIII, Cvartetele de coarde „Razumowski“, opera Fidelio;
- – 1814-1827, maturitatea: Sonatele pentru pian nr. 30, 31 și 32, Missa solemnis, Simfonia a IX-a, Cvartetele nr. 12-16 și Grosse Fuge.
Q. Quasals-vB-131
După ce a ascultat Cvartetul nr. 14 în do# minor op. 131, Schubert s-a întrebat: „după asta, ce ne mai rămâne să scriem?“. Beethoven l-a considerat cea mai bună compoziție a sa, iar compozitorul spaniol Mauricio Sotelo (n. 1961) a scris un cvartet intitulat Quasals-vB-131. Titlul este o combinație între termenul quasar, obiect cosmic extra-galactic și sursă puternică de radiații luminoase, numele Cvartetului Casals, căreia i-a fost dedicat, și numărul de opus beethovenian 131. Beethoven a ajuns din 1977 dincolo de sistemul nostru solar, pe Discul de Aur, o placă de aur cu grafică, sunete și muzică aflată la bordul Voyager 1, pentru extratereștrii doritori să ne cunoască mai bine. Ei ar putea audia printre ciripituri de păsărele, foșnet de pădure, cântări tradiționale swahili și Simfonia a V-a.
https://www.youtube.com/watch?v=wwQmP_9_9CE
Cvartetul nr. 14 în do# minor op. 131 – IV. Andante ma non troppo e molto cantabile aranjament pentru orchestră/ Kremerata Baltica & Gidon Kremer
R. Revoluționar
Oricât de mult ne-ar plăcea termenul și implicațiile, singurul punct comun al lui Beethoven cu revoluționarismul e muzica. Mesajul creației sale a fost deseori confiscat de-a lungul istoriei de numeroase doctrine, cel mai bun exemplu fiind celebra simfonie cu Oda bucuriei. Beethoven’s Ninth. A Political History, Esteban Buch (1999) documentează statutul simfoniei în contextele mișcărilor radicale, de la fascismul german la internaționalismul marxist și liberalismul Uniunii Europene, care a anexat refrenul unei partituri revoluționare ca imn oficial.
Beethoven e revoluționar în cultura umanității însă prin altceva: prin singularitate. Geniul său și-a lăsat amprenta asupra tuturor compozitorilor de după el și a modelat chiar și instituții: orchestra profesională se naște în mare măsură pentru a-i cânta simfoniile, arta pianului modern a apărut la solicitările sale către constructori, iar arta dirijatului îi e foarte îndatorată. Tehnologia de înregistrare evoluează cu Simfonia a V-a pe primul LP 33⅓ r.p.m. din 1931, iar durata CD-ului de primă generație a fost stabilită la 75 de minute pentru ca Simfonia a IX-a să poată fi ascultată fără întrerupere, chiar și procesul ascultării suferind o schimbare fundamentală. După Beethoven, sala de concerte nu mai e sală de bal. Lumea muzicienilor a devenit scena unei dramaturgii audibile și templu al unei revelații sonore. Beethoven e un revoluționar pentru că a modelat complet identitatea a ceea ce numim astăzi muzică clasică.
Surditate
Beethoven începe să surzească în jurul vârstei de 28 de ani. Localizat mai întâi în urechea stângă, tinitusul supărător s-a răspândit apoi și la cea dreaptă. La 48 de ani e surd complet, iar încercările dureroase de a-l vindeca au contribuit la o inflamație suplimentară, care i-a agravat suferința. Mărturie, caietele de conversație pe care le-a folosit în ultimii zece ani din viață, aproximativ 400, păstrate în prezent la Berlin. Plus înspăimântătoarele tuburi și cornete acustice. În Testamentul de la Heiligenstadt găsim disperarea în fața pierderii tragice și inevitabile prin care trece, dar și dorința de a lupta, de a continua.
Surditatea nu a fost însă singura lui boală: Beethoven a suferit în decursul vieții de variolă, probleme intestinale, o infecție pulmonară, dureri abdominale și ciroză. Există multe supoziții despre surzenia lui Beethoven, între care plauzibilă versiunea din 1920 a medicului belgian Marrage, care vorbește despre ipoteza unei labirintite, o afecțiune a urechii interne, de origine intestinală. O copie după originalul autopsiei notează: „cartilajul urechii prezintă formă neregulată și dimensiuni mari. Fosa scafoidă și mai ales pinna sunt foarte mari, o dată și jumătate adâncimea obișnuită“.
Astăzi știm că unele dintre cele mai impresionante lucrări din istoria muzicii au fost scrise de un compozitor care își pierduse deja o mare parte din auz. Auzul intern absolut, spiritul perfecționist și o voință de fier în coordonarea virtualității grafice de către o minte genială l-au făcut să-și continuie travaliul ca un om perfect sănătos. Surditatea l-a transformat însă într-un om singur și ursuz mare parte din viață, un mizantrop ale cărui trăiri interioare au fost locuite de cele mai frumoase vise, pe care astăzi noi le ascultăm cu o simplă apăsare a unui buton.
T. „The Best“
Muzicienii profesioniști sunt întrebați deseori care e cea mai bună „bucată“ a lui Beethoven. Nu vor răspunde niciodată la o astfel de întrebare, ba chiar s-ar putea enerva. Beethoven a scris aproximativ 240 de opusuri catalogate, iar un muzician iubește întotdeauna partitura pe care o studiază și pe care o va cânta mâine, pe o scenă, în fața noastră. Pentru un muzician – nu, muzicienilor nu le place nici expresia „suflet de artist“ –, fiecare concert e cântat ca și cum ar fi ultimul, iar ierarhiile în muzică sunt o prostie, chiar dacă topurile sunt la modă în secolul dominat de ideea de competiție cu orice preț. În cazul lui Beethoven, cea mai bună „bucată“ poate fi o partitură necunoscută – ciclul de lieduri An die ferne geliebte op. 98, o superbă declarație iubitei îndepărtate, puțin cântat astăzi, Cvartetul nr. 14 în do# minor op. 131, Septetul în mi b major op. 20, Sonata Lunii cântată pe un superb fortepiano din 1833 sau orice altă sonata cântată pe un pian modern, Simfonia a IX-a sau Fantezia pentru pian, cor și orchestră în do minor op. 80, Triplul concert în do major op. 56 sau orice altă lucrare, absolut orice. Dacă aș fi întrebat astăzi, pentru că nu sunt un profesionist, eu aș enumera lista de mai sus, plus Concertul pentru vioară în re major op. 61, a cărui frumusețe ireală mi-a reamintit-o un tânăr violonist care studiază acum medicina:
https://www.youtube.com/watch?v=f0cQdU-tjgg
V. Virginia Woolf
O scriitoare îndrăgostită de Beethoven și fascinată de legăturile între literatură și muzică: în timp ce asculta Beethoven la gramofon i-a venit ideea romanului Valurile, 1931. Cvartetele finale, inclusive Grosse Fuge op. 133, au fost decisive în elaborarea unei metode de analiză a discursului narativ care reconstituie metode romanești prin tradiția „clasică“ a muzicii ca model potențial: „Hamlet sau un cvartet de Beethoven este adevărul despre această masă vastă pe care o numim lume. Dar nu există Shakespeare, nu există Beethoven; cu siguranță și cu insistență nu există Dumnezeu; noi suntem cuvintele; noi suntem muzica; noi suntem lucrul în sine“. Pe 28 martie 1941, Virginia Woolf s-a sinucis umplându-și buzunarele pardesiului cu pietre și scufundându-se în valurile râului de lângă casa în care locuia.
W. West-Eastern Divan Orchestra
După ce a difuzat pe 19 decembrie la TVR2 filmul Louis van Beethoven, cea mai mare producţie germană de film realizată în 2020 special pentru jubileul Beethoven, TVR difuzează în ultima zi a anului Concertul aniversar Beethoven 250, ce a avut loc la Bonn, pe 17 decembrie. Prezentat de violonistul Daniel Hope, superconcertul anului Beethoven este o întâlnire cu Daniel Barenboim și West-Eastern Divan, o orchestră tânără și un dirijor în vârstă care cred că i-ar fi plăcut domnului Beethoven. De neratat: 31 decembrie, ora 12.00 la TVR 1, Beethoven Jubilee Concert.
Y. Yeethoven
Kanye West a finanțat o ochestră de tineri ca să cânte Beethoven mixat cu piesele lui. Cu admirație pentru muzicienii care au trecut prin asta și conștient că azi poți face orice cu un soft bun, cred că Hold my Liquor nu merge mixată cu a VII-a, nici măcar nu au aceeași dinamică bpm. Aș putea trece peste, dar când Kanye spune că el și LvB pot spune „I am a God“ e prea mult. Yeethoven (Yeethoven II, de fapt) este un exemplu cum Beethoven te poate duce uneori la fapte necugetate.
https://www.youtube.com/watch?v=bKnffXfEF2s
Z.
Beethoven a fost un om fascinant și un compozitor genial. La 250 de ani de la naștere el rămâne un personaj evaziv, mai ales într-un lacunar dicționar de repere.
Foto 1: Andreas Rentz Getty Images
1 Trackback