Săptămâna trecută am pomenit de suspendarea contului lui Donald Trump pe diverse platforme de socializare ca o dovadă a puterii (și, implicit, a responsabilității) pe care au dobândit-o rețelele sociale.
Puterea au dobândit-o repede, foarte repede, dincolo de capacitatea deținătorilor lor de a o controla. De aici și responsabilitatea, care… ei, asta-i un fel de măgăreață de care fiecare administrator/ proprietar de rețea încearcă să scape cum poate, fără a-și periclita afacerea. Numai că rețelele de socializare nu mai sunt nici simple platforme de comunicare globală, nici afaceri în sensul tradițional al cuvântului. Au devenit rapid agenți de influență puternici, uneori mai puternici decât guvernele unor țări, și activitatea de acolo, ce a proliferat la dimensiuni incontrolabile, poate influența destine individuale, procese electorale, politici de stat, poate chiar provoca tensiuni internaționale. Așa că incontrolabilul trebuie cumva controlat.
Dar unde e granița între control și cenzură? Blocăm utilizatorii care folosesc materiale pornografice sau distribuie obscenități? Evident. Ce e pornografic și obscen – ei, asta e o problemă mai delicată. Obscenitatea e în ochii privitorului, așa că, pentru a nu-i ofensa, filtrele de conținut trebuie să fie cât mai stricte. Interzicem sau blocăm materialele care incită la ură de rasă, clasă, gen, orientare sexuală? Da, dar – iarăși – cine stabilește unde începe ura? Bancurile sau snoavele cu blonde, negri, evrei, grași (unele chiar reciclate din folclorul vechi – scuzați pleonasmul –, care nu era deloc corect politic) pot fi doar amuzante, vădit jignitoare sau agresive. Iarăși, spre binele rețelei, al bunei înțelegeri virtuale și al afacerii, e preferabil ca filtrele să fie cât mai selective, adică sita să aibă ochiurile foarte-foarte dese. Numai că excesul de precauție îngrădește, inevitabil, libertatea și, nu o dată, devine rizibil ori supărător.
Acum aproape un an a apărut în Spania, la editura Tres Hermanas, traducerea în spaniolă a romanului Noapte bună, copii!. Ca autor mândru, am pus imediat pe pagina de Facebook coperta cărții și, surpriză!, m-am trezit cu un mesaj prin care eram anunțat că încălcasem regulile „comunității Facebook“ și că postarea îmi fusese blocată. Am primit și un avertisment, o interdicție de vreo două zile – și, desigur, am încercat să-mi dau seama cum păcătuisem. Pentru câteva minute am avut senzația aia frustrantă din anii comunismului, când erai învinovățit de ceva și nu înțelegeai de ce. Dar mi-am dat seama repede: coperta cărții avea o imagine cu niște copii sub zece ani, toți la bustul gol, veseli și mâncând înghețată. Niște copii cu pieptul dezvelit – deși n-ai fi putut spune dacă erau fete sau băieți, iar la vârsta respectivă nici nu contează prea mult. Totuși, pentru a elimina riscul de „obscenitate“ (presupun), în caz că vreun ins mai pervers din comunitatea Facebook ar fi văzut acolo o fată și s-ar fi gândit… nu știu ce, imaginea a fost blocată. Cenzurată. Alții, pentru vini similare, dar repetate, au pățit-o și mai rău: li s-a suspendat definitiv contul, fiindcă au persistat în greșeală. În păcat.
Bănuiesc că așa, ca entitate antropomorfizată, Facebookul, cu regulile sale actuale, ar fi genul de ins care ar pune un costum de baie întreg unei fetițe de 3-4 ani. Căci într-un fel, ca mentalitate (colectivă, suma tuturor mentalităților, temerilor, obsesiilor și ideilor utilizatorilor), Facebook seamănă cu o mătușă puritană, doar că una ce acceptă și propagă codurile morale general acceptate în zilele noastre. Dacă mătușa FB ar fi existat acum două sute de ani, ar fi cenzurat orice epistole/ postări în care era elogiată homosexualitatea sau în care era criticată superioritatea rasei albe. Astăzi face exact invers. Tiparul e însă același: mătușa FB nu înghite obrăznicii și păreri neconforme. Obscenitatea e tot obscenitate, doar că goliciunea acceptată a mai urcat un pic de la gleznă, glumele deplasate tot insuportabile au rămas și e bine ca, în general, să eviți subiectele controversate la ceaiul de pe FB. Și nu care cumva să vorbești vulgar, orice va mai fi însemnând asta. Nu e bine s-o superi: mătușa are conexiuni și poate că o să ai nevoie de ele.
Simplific, știu, dar e bine să fim cuminți pe Facebook, pe Twitter, pe Snapchat și pe unde mai umblăm să socializăm. Nu știi sigur când și cum și pe cine superi. Mai bine pui poze cu pisici, peisaje și imagini optimiste la ora 8 a.m., când le urezi oamenilor „O zi bună!“. Și dup-aia te afunzi în dark web.
1 Trackback